www.eBizar.tk

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea stramosilor

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze”umbrele”. Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa”umbrele” in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

OZN-uri in toata puterea cuvantului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se aflau la acea data prietena sa, Zamfira Matea si alti doi prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei cadre. Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept “ cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume”.

Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, probabil cei mai prestigiosi ufologi romani, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de “filtrul” autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN.

Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot observa fenomene in cele mai stranii precum senzatii fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista, si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi…

Cu paranormalul la fotografiat…

Odata intrat in padurea Baciu, ai senzatia foarte accentuata ca esti privit, ca de undeva din spatele fiecarui copac, mii de fiinte nevazute te privesc atent ca pe unul care a nimerit pe taramul lor. Aceasta senzatie este prezenta la toti cei care au pasit pragul straniei paduri. Vanatori, turisti, oficialitati, cercetatori, copii, persoane cu capacitate paranormala sau simpli curiosi. Cercetatorul Adrian Patrut din Cluj-Napoca si-a dedicat o buna parte din viata studierii si investigarii fenomenologiei paranormale din padure, fiind in prezent considerat cea mai autorizata persoana in ceea ce priveste misterele padurii Baciu.
Conform materialelor stranse de Adrian Patrut in zeci de ani de observatii, aparitiile fac parte dintr-un spectru larg al manifestarilor paranormale, ceea ce face dificila incadrarea lor intr-un singur subgen sau capitol al fenomenologiei necunoscutului.

In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Oamenii care trec accidental prin dreptul zonelor active (considerate de initiati ca fiind adevarate porti de trecere in alte planuri) se pomenesc cu arsuri de piele, roseata, iritatii, dureri de cap, senzatie amplificata de sete, anxietate, stari de lesin. Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute de ori. Cele mai spectaculare sunt cele cu forma de OZN, pre-OZN sau qvasi-OZN. Padurea este celebra si datorita faptului ca intre hotarele sale, OZN-urile invizibile pentru ochiul uman, dar care pot fi fotografiate, sunt mai numeroase decat OZN-urile vizibile cu ochiul liber.

Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot in padure exista capete umane care pandesc din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale unor persoane decedate…Un alt aspect care merita mentionat, este cel legat de starile tranzitorii intre radiatiile gama si beta, amplificate de distorsiunile magnetice asociate deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de culoare alba.

Poarta spre alte lumi

In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o “Punctul 3 social activ”. Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la stabilirea urmatoarelor concluzii :

• Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in mod general discrete dar continue in timp.
• Padurea in sine, ofera mai multe date cercetatorilor decat amatorilor de spiritism.
• Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind necontestate chiar si de cei mai sceptici oameni de stiinta.
• Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase.

Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta, cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista, de asemenea, un consens general in randul specialistilor in parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o “poarta” interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele…

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.

Popol Vuh, textul sacru al nativilor mezoamericani, prevede in viitorul imediat un eveniment cosmic cataclismic, ce va marca finalul civilizatiei cunoscute si nasterea uneia noi. Acesta va avea loc, conform calendarului mayas, in 4 Ahau 3 Kankin (13.0.0.0.0) *, corespunzator datei “noastre” de 21 decembrie 2012.

Mayasii erau un popor avansat. Exceptionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul din cele mai precise calendare cunoscute de om (foto 1), mai exact decat cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcatuit in urma observarii minutioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunosteau – inca nu se stie cum – locatia exacta a centrului galaxiei, dand o importanta deosebita nasterii si disparitiei stelelor din acest spatiu.

Mayasii intelegeau diferit timpul fata de omul modern de azi. Noi vedem timpul ca fiind linear; el poate fi incetinit, dupa cum chiar a demonstrat teoretic Albert Einstein, insa “curge” intr-o singura directie. Prin contrast, mayasii credeau ca timpul “curge” in cicluri care se repeta periodic, la finele fiecaruia incepand unul nou, si ca ciclurile temporale isi au originea in Centrul Cerului, denumit de ei Hunab Ku, un fel de “pantece cosmic” care a dat nastere lumii noastre si care o va distruge pentru a face loc alteia. Hunab Ku, pentru care mayasii aveau in scrierea lor si o ideograma (foto 2), era asimilat zeului suprem, Creatorul.

De altfel, Calendarul Lung maya, care se va incheia la 21 decembrie 2012, este intemeiat pe acest principiu al ciclicitatii.

Mayasii, in plus, posedau cunostintele necesare privind fazele solare, ceea ce este vital pentru calcularea unui calendar precis. Magnificele piramide maya sunt perfect aliniate dupa solstitii si echinoctii. Spre exemplu, piramida de la Chichén Itzá a fost construita in asa fel incat, in timpul echinoctiilor, soarele in apus arunca o umbra semanand perfect cu cea a unui sarpe, coborand pe treptele dinspre nord ale ale constructiei. Sarpele acesta este reprezentarea alegorica a zeului Kukulcan - la mayasi sau Quetzalcoatl - la azteci (nume insemnand “sarpele cu pene”, foto 3) asimilat ulterior de populatiile Americii Latine lui Iisus Hristos.

Un asemenea efect poate fi obtinut doar posedand cunostinte arhitecturale si astronomice exceptional de precise. Acestea au fost mostenite de poporul maya, de la o inca si mai veche si mai misterioasa civilizatie: aztecii. Aztecii au ridicat la Teotihuacán (”Orasul Zeilor”), langa Mexico City, Piramida Soarelui, inchinata aceluiasi zeu Quetzalcoatl. Piramida este aliniata cu constelatia Pleiadelor, pe care si egiptenii au luat-o in calcul la constructia ansamblelor de la Gizeh. De altfel, s-a constatat ca exista o legatura intre credintele religioase stravechi ale mayasilor, egiptenilor si sumerienilor, in special in modul in care acestia se raportau la creatia universului, a rasei umane si la viitor.

Mayasii au calculat data incheierii actualului ciclu temporal bazandu-se pe cunoasterea matematicilor, studiind indeaproape periodicitatea ciclurilor astronomice si sincronicitatea acestora cu evenimentele din natura si din viata umana. Ei acordau mare atentie spiritualitatii, intelegand bine rolul pe care constiinta umana il joaca in schimbul de informatii cu natura. Astfel, credeau ca ingerand anumite plante, in timpul rugaciunilor rituale, li se vor deschide usile perceptiei si se va ridica valul care impiedica omul sa comunice direct cu Creatorul. Bazandu-se pe aceasta combinatie intre divinatii si calcule matematice, ei au aflat, in mod incredibil, inca de acum 4.000 de ani, ceea ce noi stim de doar cateva decenii: anume, ca pe 21 octombrie 2012 va incepe alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee!

Alinierea culmineaza, conform calculelor mayase – confirmate de savantii moderni – in ziua solstitiului de iarna, 4 Ahau 3 Kankin (13.0.0.0.0) sau 21 decembrie 2012, in calendarul nostru. La aceasta data, lumina si umbra il vor proiecta pe “Sarpele cu pene” coborand pe treptele piramidei Chichén Itzá, care la baza au un cap mare de sarpe sculptat in piatra. Acest fenomen se petrece de doua ori in fiecare an, insa la solstitiul de iarna al lui 2012, ceva special se va intampla. La apus, umbra marginii de N-V a piramidei va proiecta un tipar de lumina care imbratiseaza si ilumineaza capul de sarpe sculptat de la baza scarilor. Intr-o perioada de 32 de minute, sarpele, alcatuit din aceasta alternanta de lumina si umbra, va cobori pe pamant, pe masura ce soarele paraseste fiecare treapta, mergand din varf pana la baza. Pe langa aceasta, pe 21 decembrie 2012 in jurul orelor 11:11, coada sarpelui proiectata din varful piramidei va tinti exact inspre constelatia Pleiadelor, intr-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacán sau piramidele egiptene de la Gizeh.

Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamant a lui Quetzalcoatl, lumea noastra se va sfarsi prin foc, iar “pantecele cosmic” Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit de mayasi “Cel de-al Saselea Soare”, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca.

Ce spun savantii moderni?

Indiferent cat de reticenti am fi, e imposibil sa nu tinem seama de cosmogonia vechilor popoare mezoamericane. Asta pentru ca, pe langa exceptionalele dovezi de acuratete si precizie furnizate de calendarul maya si de constructiile lasate mostenire de civilizatiile disparute, unele descoperiri ale ultimilor ani ne pun pe ganduri.

In primul rand, oamenii de stiinta au confirmat ceea ce mayasii stiau de mult: anume ca la data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla in “aliniamentul galactic”, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care imparte in doua calea Lactee, divizand-o in 2 hemisfere sau lobi, foto 5).

Aliniamentul apare ca rezultat al precesiunii echinoctiilor. Precesiunea este cauzata de faptul ca pamantul “se clatina” foarte incet pe axa sa, schimband astfel pozitia echinoctiilor si solstitiilor cu cate un grad la fiecare 71,5 ani. Intrucat soarele la solstitiu are o largime de doar o jumatate de grad, rezulta ca soarelui la solstitiul de iarna ii sunt necesari 36 de ani pentru a trece prin Ecuatorul Galactic. Alinierea exacta intre centrul soarelui, asa cum este vazut de pe pamant, si Ecuatorul Galactic, a avut loc in 1998 (dupa Jean Meeus in Mathematical Astronomy Morsels, 1997); la un calcul simplu, adunand 1998 cu +/- 18 (jumatatea lui 36), rezulta ca soarele este aliniat cu Ecuatorul Galactic la fiecare solstitiu de iarna intre 1980 si 2016.

Daca asemenea aliniamente au mai aparut in anii 3000 I. C. si 1500 I. C., deosebirea este ca, de aceasta data, la 21 decembrie 2012, centrul soarelui nu doar ca se va afla pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic, dar el se va suprapune chiar peste Centrul galaxiei (vezi imaginea).

In plus, cu ocazia aceleiasi alinieri, Taietura Neagra (regiune de praf interstelar de la nordul Centrului Galactic pana dincolo de constelatia Acvilei, marcata in imagine ca “Dark Rift”) pe care mayasii o cunosteau si o numeau “Drumul Negru” (Xibalba be), se intinde exact peste Ecuatorul Galactic, in locul in care soarele se va afla in 2012. Aceasta zona este vizibila cu ochiul liber la munte sau acolo unde aerul este curat, ca o panza alba pe cerul noptii.

Astronomii moderni, cu instrumente avansate, au descoperit in centrul Caii Lactee o imensa “gaura neagra” care emite radiatie gamma de inalta energie si care, periodic, inghite stele si respectiv naste altele. Publicatia The Journal of Astronomy and Astrophysics ofera mai multe amanunte. Folosind date primite de cele la patru telescoape ale complexului High Energy Stereoscopic System (H.E.S.S.) localizate in Namibia (Africa) (foto 6), savantii au concluzionat: “centrul galaxiei gazduieste un numar de potentiale surse de raze gamma, inclusiv o masiva gaura neagra cu masa de circa 10.000 de ori mai mare decat a soarelui, ramasite ale exploziilor unor supernove si posibil o acumulare de particule de ‘materie neagra’”.

Daca descoperirea in sine nu este una exceptionala – se pare ca multe galaxii au asemenea gauri negre in centru – alte dovezi sunt de natura sa furnizeze noi elemente pentru descifrarea misterului. Sau dimpotriva, pentru adancirea lui…

In martie 2005, astronomul dr. Scott Hyman de la Sweet Briar College (SUA) a facut un anunt tulburator in prestigioasa revista stiintifica Nature. Analizand semnalele radio de joasa frecventa provenite din centrul Caii Lactee, captate cu telescoapele de la Socorro (New Mexico), dr. Hyman si colegii au detectat un semnal clar, pe care l-au calificat drept “emisie coerenta”. Acesta se compunea din 5 emisii radio de energie egala, care durau cate 10 minute fiecare si se repetau la intervale de 77 de minute, pe o perioada de 7 ore, intre 30 septembrie si 1 octombrie 2002. Descoperirea i-a facut pe Scott Hyman si intreaga comunitate astronomica “sa se scarpinde in cap”, dupa expresia autorului articolului.

Ar putea fi ciudatele “murmure”, detectate de dr. Hyman in centrul galaxiei noastre, o cauza a schimbarilor climatice abrupte pe care le resimtim azi? Deocamdata nu s-a putut stabili asa ceva. Insa catastrofele naturale se inmultesc cu viteza exponentiala, modificarile climei sunt evidente pentru oricine. Savantii au detectat comportamente extreme si stranii in soare, avand efecte asupra atmosferei pamantului si efecte masurabile asupra altor planete ale sistemului nostru solar.

Sa fim mai degraba sceptici sau…

Exista intr-adevar legaturi intre “alinierea galactica” din 2012 si intensificarea fenomenelor naturale extreme? Va fi 21 decembrie 2012 data la care un eveniment de proportii cataclismice va distruge civilizatia umana? Nu avem inca de unde sa stim acest lucru, iar pe internet sustinatorii si adversarii teoriei poarta dezbateri intense, cu argumente solide si dintr-o tabara, si din cealalta (vezi de exemplu aici si aici). Totusi, majoritatea celor pe care intr-adevar ii intereseaza subiectul se pot consola la gandul ca vor trai acele clipe pentru a confirma sau infirma, ei insisi, profetiile.

Pentru crestini, contactul cu spiritualitatea unui popor stravechi poate fi interesant, fara sa schimbe insa modul in care este privit finalul civilizatiei umane. Ascultand de spusele Scripturii, crestinul se afla intr-o stare de veghe, de alerta spirituala, care nu poate fi tulburata. De altfel, ideea de a incerca prezicerea unei date exacte a sfarsitului lumii contrazice Sfanta Scriptura. “Iar ziua Domnului va veni ca un fur”, ne spune Apostolul Petru in a sa a 2-a Epistola Soborniceasca (3:10), iar din Evanghelia dupa Matei aflam ca “de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.” (24:36). Mantuitorul Insusi il indeamna pe crestin sa vegheze asteptand a doua Sa venire, precum fecioarele intelepte din pilda (Matei, 25).

Insa orice am fi, credinciosi crestini, ai altor religii sau atei, conditia actuala a lumii in care traim e de ajuns sa traga un semnal de alarma. De ce multi dintre noi nu-l aud? Aceasta depinde de cat de astupate ne sunt urechile…

Documentarul Decizia Tinerilor este taiat in 4 parti. Pentrua avea o calitate a imaginii mai buna, apasati pe butonul HQ (High Quality) din bara de la Youtube. Vizionare placuta!