www.eBizar.tk

Cu siguranta ca nu multi dintre romani au trecut Yemenul pe lista destinatiilor turistice imediate sau macar dintr-un viitor apropiat. Pentru cei mai multi dintre noi, Yemenul este doar o tara exotica din sudul Peninsulei Arabiei, o tara indepartata pentru vizitarea careia numai biletul de avion ar scoate din buzunarul turistului o suma frumusica sau, probabil, tara faimoasei insule „extraterestre”, Socotra.. Dar, pentru cei care se incumeta sa calatoreasca pana in Yemen, va asiguram ca absolut orice colt al acestei tari merita cu prisosinta vizitat.

Yemenul este o tara destinata, parca, turismului, si asta desi, paradoxal, nu exista cai ferate si nici drumuri moderne care sa inlesneasca deja cunoscutul confort occidental. Dar, hei, ce ar fi un concediu perfect fara putina aventura? Preturile sunt uneori atat de mici incat vi s-ar parea ridicole, acesta este si motivul pentru care cea mai comoda si mai accesibila modalitate de a vizita Yemenul este inchirierea unei masini si chiar a unui sofer care sa o conduca. Farmecul acestui stat pierdut, parca, intre vecinii sai mult mai bogati, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite, este, insa, coplesitor chiar si pentru cineva obisnuit cu turismul in tarile arabe. Nu vom starui aici asupra bucatariei yemenite, un unicat in lumea araba si cu atat mai mult in cea occidentala, nici asupra plajelor si insulelor sale, nici macar asupra ospitalitatii proverbiale a oamenilor din aceste locuri. Astazi va vom vorbi despre un element care da culoare Yemenului si care atrage anual zeci de mii de turisti, unicitatea si aspectul nepamantean al vechilor sale orase...

Shibam – Manhattan-ul desertului

Vazut de departe, Shibam pare, mai degraba, un miraj, o Fata Morgana rasarita de niciunde in deserturile din sudul peninsulei arabice. Pe masura, insa, ce te apropii, ai senzatia ca te afli in fata unui urias conglomerat de blocuri de pamant creat de niste fiinte asemanatoare termitelor, un bloc compact de cladiri uriase ce se ridica din nisip la inaltimi ametitoare. Ei bine, acesta este Shibam, orasul primilor zgarie nori ai lumii - Manhattan-ul desertului.

Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii.

Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci, da, casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani. Planul orasului a fost astfel realizat incat sa fie strabatut de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Cine s-ar fi incumetat sa cucereasca peste 500 de veritabile forturi aparate de oameni inarmati pana in dinti si decisi sa isi apere familiile pana la moarte? Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit.

Shibamul are o vechime de 2000 de ani desi multi il considera, mai repede, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost construite cele mai multe dintre uriasele sale cladiri. Si cu toate acestea, eroziunea si ploile, chiar daca rare, au dus la reparatii si imbunatatiri constante astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele sau, macar, anumite parti ale lor. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Trebuie spus, insa, ca in imediata apropiere a Shibamului, in orasul Tarim, se ridica moscheea Al Muhdar, una dintre celea mai inalte cladiri de pamant din lume, cu o inaltime de nu mai putin de 53 de metri.

Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris. Poate acesta a si fost motivul pentru care autoritatile yemenite au investit enorm in prezervarea cladirilor si in imbunatatirea nivelului de trai al celor 7000 de localnici, mai ales ca Shibam a fost amenintat sa devina un oras fantoma odata cu migratia masiva a locuitorilor de acum 20 de ani. Noul pericol vine, insa, din partea tensiunilor militare si a schimbarilor climatice. Astfel, in anul 2008, o puternica furtuna tropicala, urmata de inundatii masive, a afectat o mare parte a stravechilor fundatii ale cladirilor din Shibam. Apoi, in anul 2009, doua atentate ale teroristilor Al Qaeda au dus la moarta a patru turisti coreeni si ranirea altora.

Si cu toate acestea, guvernul yemenit ne asigura ca nimic nu va putea vreodata sa puna capat existentei milenare a orasului Shibam si impunatoarelor sale cladiri. Pentru ei, pentru yemeniti, Shibam-ul a fost si inca mai este simbolul rezistentei si ingeniozitatii unui popor ce nu s-a dat batut niciodata.

Al Hajjara – Orasul de stanca

Orasul Al Hajjara (stanca in limba araba), pare deopotriva modern si antic. Casele sale, atarnate intr-un echilibru ce pare sa se rupa in orice moment, aduc si ele cu vestitii zgarie nori americani, dar intr-un stil rupt din povestile Seherezadei. Construit in intregime din piatra, neobisnuitul oras este ridicat in intregime pe si intr-o stanca din muntii Haraz, la doar 40 de kilometri de capitala Sana'a. Scopul? Acelasi sistem defensiv intalnit si in Shibam. Localnicii se mandresc si astazi ca nu putini au fost atacatorii care le-au patruns in oras si in case, dar ca niciunul nu a mai apucat vreodata sa se intoarca din paienjenisul de cladiri, camere si strazi intortocheate din piatra.

Al Hajjara este renumit si pentru traditiile locale, dansurile de aici fiind printre cele mai apreciate atat de yemeniti cat si de straini. Tot la Al Hajjara puteti incerca si qat, o planta locala ale carei frunze, extrem de apreciate, sunt mestecate pana formeaza un veritabil bol. Efectele sale terapeutice sunt recunoscute, asta pe langa efectul usor stimulant pentru organism. Nu va sfiiti sa cereti cateva, localnicii vor fi intotdeauna fericiti sa le ofere fara sa ceara nimic in schimb. In plus, ganditi-va ca unul dintre motivele pentru care nu veti vedea yemeniti cu kilograme in plus este chiar aceasta misterioasa frunza de qat.

Dar ceea ce ofera unicitate orasului yemenit de stanca este sistemul ingenios de terase prin care nativii si-au asigurat roadele unei agriculturi prospere. Chiar daca nu ati fost vreodata in Yemen, cu siguranta ati auzit de celebra cafea Mocha, una dintre cele mai apreciate marci de profil, obtinuta din soiul de cafea cultivat la Aj Hajjara, soi care nu se mai regaseste nicaieri in lume si care este prelucrat si azi dupa metode vechi de secole. De altfel cei care au descoperit proprietatile boabelor de cafea nu sunt altii decat stravechii locuitori ai Yemenului. Terasele au fost orientate catre vest, acolo de unde primesc bogatele rafale de ploaie ce vin dinspre Arabia. Pomi fructiferi, bumbac, sorg sau mango, orz, cafea si chiar grau cresc din abundeta pe terasele Al Hajjarei.

Poate ca nu intamplator, legendele locale spun ca insusi Shem, fiul lui Noe, a ridicat, la doar 40 de kilometri departare de Al Hajjara, stravechea capitala Sana'a iar numele de "Bijuteria ascunsa a Arabiei", nume dat acesteia de catre pelerinii medievali, nu este nici el unul intamplator. Pentru ca, in ceea ce il priveste, Yemenul, cu toate minunile sale inca ascunse publicului larg, este, su siguranta, o bijuterie a lumii arabe.

Cladiri traditionale din capitala Sana'a

Stravechi fort yemenit, astazi sat, din Muntii Haraz

Turnul Imamului sau Dar al-Hajar din Whadi Dhahr

Un grup de meteorologi rusi care isi desfasoara activitatea in Siberia Orientala a raportat un fenomen bizar concretizat in repetate nisori in care zapada cazuta avea culoarea aurie in loc de alba.

La o analiza detaliata s-a dovedit ca straniile ninsori care i-au speriat pe locuitorii din Ussuriisk si Vladivostock isi au originea in Mongolia. De fapt, vinovati pentru zapada galbena sunt curentii aerieni de mare altitudine din Mongolia care au ridicat in atmosfera cantitati consistente de praf si nisip de culoare galbena din Desertul Gobi. Praful a fost transportat de vanturi pe deasupra Chinei si a cazut apoi in regiunea Fluviului Amur sub forma de zapada galbena.

"Fenomenul in sine este extraordinar, deoarece se petrece foarte rar si ninsorile in sine sunt pur si simplu spectaculoase, luminozitatea lor amplificand efectul de ninsoare aurie. In plus, acest gen de precipitatii nu este periculos pentru locuitori sau mediul ambiant. Zapada topindu-se normal primavara, iar praful care se impregneaza in sol actioneaza ca un fertilizator", declara Elena Pechkina, meteorolog sef in orasul Vladivostock.

Sursa: RiaNovosti

Niciunul dintre localnicii canadieni din Corner Brook, Newfoundland, nu a putut spune din ce specie face parte misteriosul cadavru fara cap adus la mal de apele Oceanului Atlantic. Chiar si specialistii Departamentului pentru pescuit in apele oceanice se declara neputinciosi, si asta dupa ce au vazut de-a lungul vietii aproape toate speciile acvatice existente.

Animalul are o lungime de 4 metri si jumatate, inclusiv o coada lunga de aproape trei metri, o singura inotatoare dorsala si, dupa cum spun localnicii, seamana oarecum cu monstrul din Loch Ness. Cadavrul este decapitat si prezinta numeroase leziuni.

Coada uriasa i-a determinat initial pe oamenii de stiinta prezenti la fata locului sa considere animalul drept o tantacula a unei caracatite gigantice. O scurta analiza, insa, a demonstrat ca firele de par prezente pe cadavrul animalului exclud o atare ipoteza. Pescarii sunt si ei la fel de uimiti si sustin ca desi au scos din ape, de-a lungul timpului, numeroase carcase aflate in putrefactie, niciuna nu semana cu cea esuata pe malul canadian.

"Mi-am trait intreaga viata pe malul oceanului, dar niciodata nu am vazut o creatura asemanatoare cu aceasta", afirma Basil Park, unul dintre localnicii care au descoperit misteriosul cadavru.

Sursa: NewQuest

O pictura pe lemn a Fecioarei Maria a inceput sa planga cu lacrimi de ulei in locuinta din Franta a unui barbat, atragand sute de vizitatori in caminul acestuia.

Esat Altindagoglu, proprietarul icoanei, a fost asaltat cu peste 50 de "musafiri" zilnic in ultima perioada, care sperau sa asiste la "miracol" in apartamentul din apropierea Parisului. Cu o inaltime de aproximativ 30 de centimetri, icoana i-a fost oferita sotiei omului de catre un preot libanez, de ziua femeii, in 2006.

Icoana a inceput sa elibereze ulei in data de 12 februarie a acestui an, iar de atunci, pretinde Esat, "plange" in fiecare zi. "Pe masura ce vestea s-a transmis, oamenii au inceput sa vina in pelerinaj din toata Franta si apoi din toata Europa. Gazduiesc intre 50 si 60 de oameni pe zi de peste trei saptamani. Se pare ca urmatorul pas ar fi ca un preot sa devina martor al fenomenului, asa incat miracolul sa fie recunoscut oficial de catre Biserica", a adaugat barbatul.

Un preot ortodox a acceptat deja sa faca o vizita in aceasta saptamana la apartamentul din Garges-les-Gonesse al lui Esat Altindagoglu, pentru a proba cele spuse de barbat. De-a lungul secolelor, au existat multe situatii de reprezentari grafice si statui sfinte despre care se spune ca au plans sange, ulei sau apa. Dar singurul caz atestat ca miracol de Papa insusi a fost cel al monumentului Our Lady din Akita, Japonia, in 1973, restul fiind considerate sarlatanii.

Sursa: Telegraph

Zhang Ruifang, o batranica asiatica, in varsta de 101 ani, din satul Linlou aflat in provincia chineza Henan, si-a uimit familia si consatenii dupa ce un corn asemanator cu cel al unei capre i-a crescut in partea stanga a fruntii.

Misterioasa protuberanta cornoasa a inceput sa se formeze anul trecut, iar de atunci si pana astazi a ajuns sa masoare 6 centimetri in lungime. De asemenea, in cealalta parte a fruntii, aparent simetric, o alta reactie similara a organismului femeii, mama a 7 copii, pare ca incepe a se manifesta.

Intreaga familie a centenarei este socata. Desi nimeni nu poate spune cu exactitate ce anume este excrescenta din fruntea doamnei Zhang, pare a fi vorba despre o reactie la nivelul pielii, un corn cutanat.

Majoritatea acestor formatiuni au, de obicei, numai cativa milimetri, dar unele pot creste si mai mari.

Coarnele cutanate sunt compuse din keratina compacta, proteina pe care o gasim in parul si in unghiile noastre, precum si in coarnele, blana si penele animalelor.

Se manifesta, de obicei, in cazul batranilor cu pielea deschisa la culoare si care si-au petrecut multi ani din viata expusi razelor solare.

Coarnele cutanate sunt cel mai des intalnite in cazul celor trecuti de 60 de ani si pot fi uneori canceroase, dar in cele mai multe situatii, benigne. Cauzele comune ale coarnelor cutanate sunt negii, cancerul de piele si keratoza actinica, petece de piele lezata ce apar pe epiderma expusa la soare, precum fata, scalpul si bratele. Coarnele cutanate pot fi indepartate chirurgical, dar acest lucru nu trateaza cauza aparitiei lor.

Sursa: Dailymail

Wen Xide, in varsta de 41 ani, din satul Wangzhuang, China, considera ca cel mai bun start pentru inceperea unei noi zi este reprezentat nici mai mult nici mai putin decat de un sarpe viu consumat pe burta goala alaturi de o bere rece…

Wen a inceput sa consume serpi vii in fiecare dimineata inca de acum 10 ani cand afirma ca a pierdut un pariu pus cu un prieten. Miza a fost un simplu pachet de tigari. Odata cu trecerea timpului, Wen a descoperit pe propria-i persoana ca mancatul unui sarpe viu alaturi de un pahar de bere, a dus in cele din urma la scaderea tensiunii arteriale. Cu toate acestea, Wang Tianming, un doctor specializat in probleme de digestie la un spital local, afirma ca Wen risca infectii cauzate de parazitii inghititi la randul lor de serpii consumati in stare vie de acesta.

Neclintit din hotararea sa, Wen declara presei: “Din primul moment am devenit dependent de serpii mancati de vii. Este adevarat ca au un miros usor neplacut, dar sunt deliciosi daca sunt serviti cu bere rece. Fiul meu a gustat si el si i-au placut, pana acum a mancat 8 serpi vii. Totusi i-am interzis fiului meu sa bea bere, alcoolul face rau copiilor.”

Sursa : WeirdAsiaNews