www.eBizar.tk

Expresia „memorie de elefant” se poate regasi cu usurinta, conform ultimelor studii, in lumea uriaselor mamifere din Asia si Africa, sustin oamenii de stiinta de la Wildlife Conservation Society (WCS).

Cercetarile efectuate asupra unei turme de elefanti din Parcul National Tarangire, Tanzania, au demonstrat ca memoria acestora, in special a celor varstnici, este extrem de puternica. Astfel, femela lider a grupului, cea care a trecut prin experienta unei puternice secete in 1958, s-a indreptat, fara ezitare, catre aceleasi surse de apa si hrana in timpul secetei din 1993, situatie care s-a repetat si in acest an.

Oamenii de stiinta cred ca inclusiv durata de viata a unui elefant este influentata direct de periodicitatea sezoanelor secetoase. „Un elefant traieste pana la 60 de ani, in timp ce secete puternice se inregistreaza odata la 40-45 de ani. Este esential ca macar un membru al turmei se treaca prin cel putin o astfel de seceta pentru a-si putea aminti si conduce grupul catre resursele de hrana si apa”, sustine Charles Foley, unul dintre cercetatorii implicati in proiect.

Oamenii de stiinta trag, insa, un semnal de alarma asupra protectiei precare de care se bucura aceste animale in prezent. „Uciderea exemplarelor varstnice poate insemna eliminarea unei turme intregi, mai ales in conditiile actuale in care perioadele secetoase sunt intensificate de incalzirea globala. Eliminarea elefantilor batrani poate nu va avea efecte imediate dar, cu siguranta, se va vedea in momentul in care o alta seceta severa va lovi Africa, iar acest lucru se va intampla in maxim 10-20 de ani”, concluzioneaza acelasi Foley.

Conform unui raport al World Wildlife Fund, organizatia cea mai importanta in domeniul protectiei faunei mondiale, tigrii bengalezi din rezervatiile nepaleze sunt pe cale de extincite accelreata datorita braconajului patronat de asa-zisa Mafie a Tigrilor.

Exeplul cel mai recent si mai dramatic vine din recensamantul efectualt de WWF in rezervatia Suklaphanta din Nepal. Daca in anul 2005, intre 20-50 de tigri traiau intre granitele rezervatiei, anul acesta recensamantul a scos la ivela ca numarul de tigri din aceeasi rezervatie este undeva intre 6-14 tigri.
Autoritatile nepaleze au identificat braconajul ca fiind singura cauza care a dus la diminuarea atat de drastica a numarului de tigri din intreaga tara, nu doar din Suklaphanta.

Echipamentul video instalat in rezervatie pentru a monitoriza tigrii a surprins, de asemenea, grupuri de braconieri care se aflau la vanatoare de tigri. Principalele vinovate sunt retelele de infractori chinezi grupati in “Mafia Tigrilor”, care coordoneaza si cere ca un numar cat mai mare de tigri sa fie ucisi de braconierii locali.

Autoritatile declara ca este foarte greu sa caute evidente ale activitatii braconierilor deoarece acestia folosesc intregul corp al tigrilor, blana acestuia, scheletul, muschii si organele interne fiind folosite integral in medicina traditionala chineza. De altfel, cei mai multi dintre chinezi sunt convinsi, chiar si in zilele noastre, ca supa din carne de tigru sau consumul oaselor acestuia sunt un afrodisiac extrem de puternic, cu efecte mai pronuntate chiar decat ale cornului de rinocer.

Populatia mondiala de tigri a scazut, astfel, cu peste 95% in ultimii 100 de ani. Trei subspecii de tigru au disparut complet in timp ce a patra nu a mai fost vazuta in salbaticie de zeci de ani.In prezent mai traiesc doar 2000 de tigri bengalezi.

Furtul de peste din mari si oceane are loc in fiecare zi in tarile sarace ale lumii si, din pacate, in din ce in ce mai multe tari bogate, anunta BBC.

In general, asemenea activitati au loc departe de privirile autoritatilor sau cu acordul tacit al acestora. Prin urmare, cei mai multi dintre braconieri scapa nepedepsiti. Valoarea estimativa a castigurilor obtinute din pescuitul ilegal atinge, la nivel global, halucinanta suma de 15 miliarde de dolari, asta in conditiile in care pierderile ecologice nu pot fi decat banuite.

Pierderile cele mai mari se regasesc, conform specialistilor, pe coasta de vest a Africii si in Marea Mediterana, acolo unde pescuitul ilegal depaseste uneori capturile legale de peste. De asemenea, distrugerea populatiilor de vertebrate a facut loc populatiilor de meduze care distrug cantitati impresionante de peste. Situatia este evidenta, mai ales, in Japonia, acolo unde, in ultimii ani, pescarii si-au vazut veniturile serios reduse din cauza invaziei uriaselor meduze Nomura.

Chiar daca ONU a introdus, inca din 1992, legi aspre cu privire la braconajul oceanic, solutia pare fara iesire pentru autoritati. Tot ce au putut face oficialii tarilor confruntate cu pescuitul ilegal masiv a fost sa atraga atentia asupra problemele deja existente si sa isi propuna gasirea unor solutii pentru prevenirea unui dezastru la nivel planetar.