www.eBizar.tk

Acelasi post de televiziune NOVA, care a cerut opiniile, prezentate în episoadele trecute, ale unor sceptici ireductibili, dar si ale unor specialisti în rapiri, i-a luat un interviu artistului grafic John Velez, implicat si în investigarea fenomenului OZN.
Velez vazuse în 1978, într-o noapte, o lumina ovala enorma, care a trecut foarte încet, la 20-25 de metri de el, peste acoperisul unei cladiri. Mai târziu, ca efect al regresiei hipnotice, el si-a amintit ca lumina era de fapt un disc, având în partea de sus o lumina rosie care se rotea, iar dedesubt o lumina verde. Cu alte ocazii, Velez a vazut si o "nava" triunghiulara imensa, neagra si a mai vazut si o minge mare luminoasa, portocalie.
Velez si-a reamintit, tot sub hipnoza, ca atunci, în 1978, s-a dus în spatele cladirii unde disparuse discul. Nu s-a departat cu mai mult de 4-5 metri de intrarea casei sale, când i-au iesit în drum trei sau patru aratari cenusii. "La început am avut un moment de confuzie, nestiind ce sunt... când mi-am dat seama ca nu sunt oameni, m-a cuprins o panica atât de intensa, încât nu puteam nici sa respir nici sa ma misc".
Velez spune ca a fost rapit în mai multe rânduri. Cu aceste ocazii a întâlnit trei tipuri diferite de nepamânteni. Unii, cenusii, înalti cam de un metru, aveau capul ca o para întoarsa, barbia ascutita, ochii foarte mari, corpul firav, bratele, foarte subtiri, de parca erau facute din cauciuc, fara încheieturi vizibile. Exista si un alt tip de cenusii, mai înalti, implicati de obicei în procedurile de tip medical.
Cel de-al treilea tip - erau pitici, cam de saizeci de centimetri, îmbracati cu un soi de pelerine din pânza aspra de sac si având o piele foarte închisa la culoare, cu nuante pur-purii sau poate albastrii. Cenusiii mai înalti erau singurii implicati în comunicarea cu cel rapit. "Vorbeau" cu ochii pe care îi apropiau foarte mult de fata ta, pâna ce tot ce vedeai erau doar acesti ochi.
Cu o alta ocazie, Velez a fost luat din dormitor. Aparent, creaturile au trecut prin zid. "Din nou m-a cuprins o stare de panica si teroare. Am urlat la ei: E adevarat!! Sunteti reali!! Se întâmpla cu adevarat!! Atunci, unul dintre omuleti m-a atins pe frunte cu un soi de vergea, ca o antena de radio. M-a orbit o lumina. Brusc, m-am simtit secatuit de vlaga si incapabil de orice miscare.
Ce urmaresc vizitatorii?
La întrebarea reporterului NOVA, Velez a relatat ca o rapire începe de obicei fie cu observarea unor lumini neobisnuite, fie cu un zumzet puternic si o senzatie "electrica" în aer. Apoi te simti greu, foarte greu, si nu te mai poti misca. În acest moment apar entitatile nepamântene care te iau si te transporta la bordul navei. Urmeaza de regula, dar nu totdeauna, o examinare de tip medical, colectarea de probe biologice, implantarea unor dispozitive minuscule. În fata celui rapit sunt derulate viziuni apocaliptice, privind dezastre de nivel planetar: poluare, inundatii, incendii, distrugeri de toate felurile. Vizitatorii sunt foarte preocupati de soarta Pamântului si de tendintele noastre sinucigase, fiind oarecum obligati sa intervina, sa încerce sa ne opreasca.
Velez afirma ca i s-au luat, în mai multe rânduri, probe de sperma, probabil pentru experimente genetice. S-a folosit un dispozitiv conic, iar senzatia a fost penibila. Velez spunea ca a mai vazut si foarte multe conteinere, poate mii, umplute cu un lichid verzui, în care pluteau hibrizi micuti, cu fire atasate de corp. Aparent, nepamântenii, nefiind în stare sa se reproduca singuri, recurg în acest scop la ajutorul speciei umane. Si aceasta, de mii de ani...

Canalul de televiziune SCI-FI din Statele Unite, al grupului Vivendi Universal, canal receptionat de 80 de milioane de abonati, a comandat în 2002, organizatiei Roper, specializata în anchete sociologice, un sondaj vizând civilizatiile extraterestre.
Sondajul a cuprins un lot de 1021 adulti din SUA si a fost realizat în august 2002. Rezultatele au fost date publicitatii în octombrie 2002 si comporta o marja de eroare de 3%. Trei sferturi din cei chestionati considerau ca sunt pregatiti, iar aproape jumatate ca sunt foarte bine pregatiti pentru un eventual anunt ca s-au descoperit dovezi ale existentei vietii extraterestre. O astfel de descoperire nu ar deranja nici credintele religioase ale majoritatii populatiei.
Aproape 70% credeau ca guvernul nu da publicitatii tot ce stie despre viata extraterestra si fenomenul OZN. Proportia celor ce sunt convinsi ca guvernul ascunde aceste informatii este mai mare în rândul tinerilor. Cei mai multi americani, mai ales cei sub 65 de ani si cei de sex masculin, sunt de parere ca aceasta atitudine nu se justifica.

OZN-urile sunt nave ale altor civilizatii?
Doua treimi din americani cred ca exista si alte fiinte inteligente în Univers. Aproape jumatate (48%) cred ca nave extraterestre, eventual de tipul OZN-urilor, au vizitat Pamântul de-a lungul timpului sau ca inteligentele extraterestre au monitorizat evolutia vietii pe Pamânt (45%). Mai mult de o treime din americani (37%) cred ca oamenii au intrat deja în contact cu forme de viata extraterestre. Peste jumatate dintre acestia, de fapt cam un american din cinci, accepta realitatea rapirilor OZN. Aceste convingeri sunt mai accentuate la adultii de sex masculin si la cei sub 65 de ani.
Un american din sapte afirma ca el însusi sau o persoana pe care o cunoaste personal au avut cel putin o "întâlnire apropiata" (adica la o distanta mai mica de 150 de metri) cu un OZN. Cam 3% din total se refereau la un OZN care a cauzat efecte fizice asupra obiectelor, plantelor, animalelor sau oamenilor, iar 2% la "întâlniri de gradul III", adica la întâlniri cu fiinte coborâte din OZN-uri. Dintre cei ce sunt convinsi de realitatea rapirilor OZN, o treime afirma ca au fost rapiti sau cunosc o persoana care a fost rapita.

Specialistii comenteaza
Pentru analiza problemelor ridicate de sondaj, canalul SCI-FI a organizat doua simpozioane la care a invitat specialisti de exceptie. Primul simpozion, tinut pe data de 8 noiembrie 2002, în Washington, D.C., la George Washington University, s-a referit la posibilitatea calatoriilor interstelare, iar al doilea, pe 19 noiembrie 2002, desfasurat la hotelul Regency din New York, a fost consacrat rapirilor OZN, cu trei dintre cei mai cunoscuti investigatori în domeniu: Budd Hopkins, dr. John E. Mack si dr. David M. Jacobs. Ei au cazut de acord ca la cei ce au suferit o rapire OZN (pe care nu si-o amintesc), pot fi regasite - constient - câteva "simptome": s-au trezit odata paralizati, cu sentimentul unei prezente straine în camera, au avut senzatia de zbor în aer, fara sa înteleaga de ce si cum, au gasit pe corp cicatrice si alte urme inexplicabile, fara a sti cauza lor, au vazut globuri luminoase sau lumini fara o sursa fireasca în încapere, au suferit "lacune în timp", de o ora sau mai mult, în care aparent au fost "pierduti", adica nici ei, nici altcineva nu stiau unde au fost.
Un procent de 1,4% din esantion, ceea ce ar înseamna 2,9 milioane de americani, spun ca au trait patru sau cinci dintre aceste evenimente-cheie. Puteau fi oare atât de multi rapiti? Reamintim cititorilor ca în 1991, organizatia Roper mai facuse un sondaj, pentru a estima numarul de persoane care puteau fi victime ale unei rapiri OZN. Esantionul a cuprins 5947 de indivizi, cu o marja de eroare de 1,4%, iar rezultatul fusese atunci ca cel putin un milion de cetateni ai SUA ar fi fost victime ale unor rapiri OZN, care li s-au sters din memorie.

J. Allen Hynek (1910-1986) a fost profesor de astronomie la Universitatea statului Ohio din Columbus, apoi decan si director al centrului de cercetari astronomice de la Universitatea din Evanston (Illinois). Consultant timp de doua decenii al Air Force, el a avut acces la cea mai vasta arhiva de date privind observatiile OZN. Între altele, Hynek a stabilit si sistemul de clasificare a observatiilor în "întâlniri de gradul 1, 2, 3" etc.
Coautor al cartii "The Night Siege" (1987), consacrata faimoaselor aparitii OZN de pe valea fluviului Hudson, începute în decembrie 1982, Hynek a scris la 30 august 1985 un eseu intitulat "Radacinile automultumirii" (The roots of complacency), care însa n-a mai fost inclus în volum si a ramas mult timp inedit, deoarece la scurt timp dupa aceea sanatatea astronomului s-a deteriorat iar în aprilie 1986 el s-a stins din viata. Ne facem o datorie sa redam mai jos un rezumat condensat al acestui veritabil testament stiintific.
Nu departe de New York City s-a petrecut ceva uluitor: sute de persoane cu o buna pregatire, aflate la mare distanta între ele, au vazut si au descris acelasi obiect urias, în forma de "V" sau de bumerang, acoperit de lumini stralucitoare, miscându-se foarte încet, în apropierea solului. Nu a fost o himera. Pe foarte circulata autostrada "Taconic Highway", masinile s-au oprit iar pasagerii au urmarit nauciti, îngroziti sau dezorientati, spectacolul. Acest fenomen s-a petrecut de multe ori, de-a lungul mai multor ani.
Nimeni nu reactioneaza
Totusi, media din întreaga lume, tot timpul avida de senzational, a ramas surda. Doar ziarele, radiourile sau televiziunile locale au publicat scurte stiri, asupra carora nu s-a revenit. Faptul ca sute de navetisti din zonele suburbane, în principal cu o buna pregatire, au ramas uimiti si cuprinsi de veneratie sau groaza, nu constituie oare o garantie suficienta pentru a declansa un comentariu din partea mass media? Politia a fost si ea neglijenta, esuând în datoria sa de a-i asista pe cei ce au sunat îngroziti sau extaziati la mai multe posturi de politie. Exista înregistrarile pe banda ale acestora. Militarii au esuat în a asigura siguranta publica în fata unei posibile invazii. Autoritatea Federala de Aviatie a esuat în a asigura respectarea regulilor de siguranta a zborurilor, a celor de iluminare a aparatelor de zbor, în conditiile în care obiectul trecea, riscant, la rasul acoperisurilor. A fost ca o boala, ca un virus al unei apatii mortale, al indiferentei fata de datorie, de care s-au contaminat cu totii... în afara de martorii evenimentelor... Oamenii de stiinta, pentru care un astfel de eveniment ar trebui sa reprezinte un interes extraordinar, au esuat în a-si respecta juramântul "hipocratic", de a examina atent orice mister iesit din comun pe care-l întâlnesc. Sunt sute de casete si mii de depozitii, scrise de martori credibili, despre evenimentele petrecute. Exista si fotografii si înregistrari video. Acestea sunt dovezi. Doar un reporter inept, care nu s-a obosit sa arunce macar o privire asupra teancului de benzi magnetice si a altor materiale acumulate, a afirmat ca era desigur vorba de o formatie de avioane usoare - concluzie absolut de nesustinut, daca se examineaza faptele.

De ce?
Care sa fie cauza indolentei? De vina se pare ca e natura umana. Mintea omeneasca are limite privind acceptarea si raspunderea. În istoria stiintei exista nenumarate exemple în acest sens. Vesnica lupta a pionierilor pentru noi orizonturi a fost mereu sabotata si minimalizata de catre cei incapabili, cei cu mentalitati de tipul "nu va zbura niciodata" sau "asa ceva nu e posibil". Si daca ceva nu e posibil, n-are sens - desigur - nici sa ne gândim la el, nici sa vorbim despre el. Întrucât "asa ceva nu poate exista", daca cineva ar spune totusi ca exista, este clar ca s-a înselat, deci n-are rost sa mai verificam... Este ca si cum o idee complet noua ar "supraîncalzi circuitele mintii omenesti" si sare siguranta. Când se atinge acest punct de ruptura, mintea colectiva ignora cu buna stiinta realitatea patenta, pe care n-o poate accepta. La fel s-a întâmplat si în al doilea razboi mondial, când nimanui nu-i venea sa creada stirile despre holocaust. "Bumerangul" si holocaustul sunt doua exemple izbitoare despre ce anume se întâmpla când mintea colectiva ignora voit evidenta. Dar istoria a aratat ca vine totdeauna un moment în care zagazurile informatiilor si ale întrebarilor se rup, uneori catastrofic, dupa care, iata, marii întelepti, printr-o turnura total irationala, vor spune "Oh, dar noi am stiut asta tot timpul".