www.eBizar.tk

Am prezentat, în numerele trecute, opiniile a trei sceptici ireductibili, pe baza unor declaratii facute la cererea canalului de televiziune NOVA. Pentru a-si pastra obiectivitatea, canalul respectiv a luat si alte trei interviuri, unor sustinatori ai realitatii fenomenului rapirilor. Unul dintre acestia a fost prof. John Mack, opiniile caruia le-am prezentat pe larg în aceasta pagina, motiv pentru care nu le mai reluam. Al doilea caruia i s-a cerut parerea a fost Budd Hopkins, cel ce a examinat probabil cel mai mare numar de astfel de incidente.

Hopkins a vazut un OZN prima data în 1964 la Cape Cod. Era ziua, si timp de trei minute el si alte doua persoane au urmarit un obiect care plutea nemiscat, ca apoi, brusc, sa dispara în zare cu o viteza incredibila. "Când vezi asa ceva... îti dai seama ca exista pe lume un factor de care n-ai fost constient pâna în acel moment. Si ar putea fi un factor extraordinar de important". Totusi când, peste doi ani, a auzit prima data de o rapire OZN, i s-a parut prea greu de acceptat ca asa ceva ar fi posibil. Lumea îsi schimba anevoie convingerile. David Jacobs a facut o ancheta printre investigatorii care au luat în serios fenomenul OZN, descoperind ca acestora "le-au trebuit în medie 20 de ani sa accepte ca OZN-urile puteau avea si un interior"...
Oameni credibili si dovezi palpabile
Apoi însa Budd Hopkins s-a întâlnit cu mai multe cazuri în care oameni care vazusera un OZN nu-si mai aminteau ce anume s-a întâmplat în orele urmatoare. Îsi reveneau de pilda în masina, pe o sosea pe care n-aveau ce cauta; iar în zilele urmatoare erau urmariti de cosmaruri si temeri inexplicabile. Budd a cerut ajutorul unor prieteni psihologi sau psihiatri, care au recurs la regresie hipnotica pentru a afla ce trauma putea cauza aceste simptome. Asa au aparut istoriile despre rapiri - toate semanând între ele. Cei ce au facut examinarile erau, cel putin la început, sceptici în privinta fenomenului OZN.
Cazurile n-au încetat sa se acumuleze, venind de la oameni credibili, din toate mediile sociale. Budd este convins ca la ora actuala dispunem de suficiente dovezi fizice concrete care sa ateste fenomenul: urme pe corpul victimelor rapirii, mai ales acea adâncitura rotunda si adânca, având un diametru de pâna la un centimetru, sau urma fina, cicatrizata, a unei taieturi de doi pâna la zece centimetri, sau vânatai impresionante. Toate acestea apar peste noapte, fara nici o explicatie si fara vreo sângerare. Un alt gen de dovezi este ca persoana în cauza gaseste, în camera ori pe hainele sale, urme care nu pot fi explicate decât admitând ca ea fusese noaptea în afara casei.
Întrebat fiind care ar fi semnificatia acestui fenomen - daca acceptam realitatea sa - Budd Hopkins a opinat ca avem de-a face cu "o inteligenta care controleaza o alta inteligenta... cu alte cuvinte asistam la sfârsitul definitiv al secretului gândurilor pe care le avem în minte, fiecare dintre noi, chiar în acest moment". E frumos sa ne imaginam ca ei au venit aici pentru ca sa ne ajute dar - spune Hopkins - dar "ceea ce fac ei este pentru scopurile lor. Pot lua orice. ADN-ul nostru... pot crea hibrizi, pentru a rezolva cine stie ce probleme de evolutie cu care se confrunta". Fenomenul se manifesta pretutindeni în lume, chiar si printre popoare traditional analfabete, cum ar fi unele din Zimbabwe, Arabia Saudita sau Noua Guinee. Deci nu poate fi vorba de o contaminare prin mass-media, cu atât mai mult cu cât nici macar în America omul obisnuit nu stie mai mult de una-doua lucruri corecte privind fenomenul rapirilor. Pe de alta parte, istoriile contin, peste tot, aceleasi zeci de detalii, fara sa aiba însa cursul ordonat al unei povesti inventate. Ele sunt relatate cu o încarcatura emotionala extraordinara - oamenii sunt cu adevarat îngroziti, de o maniera imposibil de contrafacut. Niciodata nu au putut fi prinsi cu inadvertente. Si de multe ori au fost rapiri multiple, povestite de fiecare martor în acelasi mod. În plus, oamenii au fost testati psihologic si psihiatric, fiind gasiti, de fiecare data, normali.

Philip Klass este la ora actuala probabil cel mai avizat si cel mai înversunat opozant al realitatii fenomenului OZN. Compania de televiziune NOVA i-a luat si lui un interviu în 1996, pe tema rapirilor OZN. Reproducem principalele idei din acest interviu, pentru a întelege mai bine nu doar argumentele celor ce neaga realitatea acestui fenomen dar si îndaratnicia cu care ei refuza ideile alternative.
Klass afirma ca urmareste fenomenul rapirilor de treizeci de ani, dar pâna acum nu a gasit nici un caz care sa nu poata fi explicat prin cauze obisnuite. El spune "Sunt aproape convins ca nu exista nici o dovada, stiintific acceptabila, ca am fi fost vizitati de extraterestri si cu atât mai mult ca ne-ar fi facut acele lucruri înfricosatoare". Pentru a-si sustine punctul de vedere, Philip Klass lansase, în urma cu câtiva ani, asa-numita "provocare de zece mii de dolari". Rugat de reporterul NOVA sa îsi explice gestul, Klass a spus: "Daca extraterestrii rapesc pamânteni, asa cum se pretinde, înseamna ca trebuie alertat guvernul federal (american), pentru a ne apara si ca sa ceara si altor guverne sa apere planeta. Pentru aceasta, ofer sa platesc, din economiile mele de o viata, 10 mii de dolari oricarei persoane care crede ca a fost rapita si raporteaza aceasta la FBI. Apoi FBI sa investigheze cazul si sa vina afirmând "noi credem povestea spusa de aceasta persoana"... Klass sustine ca dovezile prezentate pâna acum nu sunt convingatoare. Daca cineva descopera o cicatrice pe corp, despre care spune ca n-a avut-o cu o zi înainte, pe ce baza sa-l credem? Oricine poate avea o cicatrice si sa nu-i stie cauza; poate chiar din copilarie. Lacuna de timp este o alta astfel de dovada. "Eu însumi am astfel de lacune de timp ori de câte ori ma uit la ceas si-mi spun: Doamne, s-a facut deja ora doua desi eu credeam ca este abia amiaza. Sau când conduc o masina nu-mi mai amintesc sa fi trecut de podul cutare sau cutare. E ceva automat". Vorbind despre presupusele im-planturi, Klass comenteaza: "cele câteva obiecte care au fost extrase din mâinile sau din corpul unor persoane care pretind ca au fost rapite - sunt ele dispozitive microelectronice? Nu. Nu exista nimic neobisnuit în ele". Daca, asa cum se spune, au fost rapite milioane de persoane, "ar trebui sa existe macar un obiect microelectronic sau altceva neobisnuit, despre care sa putem spune: asta nu a fost facut pe Pamânt. O astfel de dovada m-ar convinge; dar pâna la ora actuala n-a aparut nimeni cu o astfel de dovada". Întrebat despre un mic obiect în forma de spirala, care apare pe radiografia nazala a unei persoane, ca ulterior, dupa o noapte cu o severa hemoragie nazala, artefactul sa dispara, comentariul lui Klass a fost: "se pare ca prima radiografie a fost facuta de un var al ei. Când Budd Hopkins a spus - sa încercam sa scoatem obiectul... acesta a disparut. Banuiesc ca a fost un dispozitiv pe care ea însasi si l-a bagat în nas"...
Se pot gasi explicatii alternative
Un alt contraargument al lui Klass ar fi prea marea diversitate a înfatisarii nepamântenilor. La fel, cercurile unde nu mai creste iarba, aparute în locurile în care se spune ca a aterizat un OZN, sunt cauzate - spune Klass - de un soi de mucegai, aceasta deoarece erau semnalate si în evul mediu, când se credea ca sunt produse de zâne.
Ne-am putea însa si noi întreba daca nu cumva era mai logic ca, în loc de un mucegai misterios care ar creste în colonii formând cercuri perfecte, sa presupunem mai degraba ca locul pe care nu mai crestea iarba a fost, la un moment dat, invadat de mucegai.
Klass recunoaste ca în treizeci de ani, de când este interesat de fenomen, 97-98% din martorii unor întâlniri OZN cu care a stat de vorba au fost persoane inteligente si oneste care în mod cert au vazut ceva - de obicei noaptea, pe întuneric - ceva neobisnuit, pentru care nu aveau explicatii. Klass însusi a vazut un obiect neidentificat, la lumina zilei. Totusi el credea ca toate aceste observatii ar putea capata explicatii obisnuite... daca ar exista rabdarea necesara.
Cititorul este desigur liber sa aprecieze daca aceasta argumentare este convingatoare.

În numarul precedent am reprodus câteva opinii, nu tocmai favorabile, ale lui Carl Sagan, privind fenomenul rapirilor OZN, exprimate cu prilejul unui interviu acordat companiei de televiziune NOVA. Un alt sceptic interpelat de aceeasi companie a fost fizicianul Paul Horowitz de la Universitatea Harvard.
Horowitz a lucrat în cadrul proiectelor de cautare prin radiotelescoape a unor eventuale semnale venite de la civilizatii extraterestre. În interviul mentionat el afirma: "Suntem prima generatie care poate comunica cu o civilizatie extraterestra. Evolutia radioastronomiei, marile antene, receptoare, calculatoarele din spatele lor, apartin exclusiv generatiei noastre si n-au existat înainte.... Foarte probabil alte civilizatii ne transmit semnale din departari. Cum am putea sa nu încercam sa le auzim?... Daca vom receptiona un mesaj... va fi, în sensul cel mai profund, sfârsitul izolarii noastre culturale. Cred ca va fi, fara îndoiala, cea mai mare descoperire din istoria umanitatii".
El continua: "comunitatea stiintifica favorizeaza metoda cautarii inteligentelor extraterestre cu radiotelescoapele... prima cautare s-a facut în 1960 de Frank Drake, care a urmarit doua stele timp de doua luni". Au urmat zeci de alte proiecte, fiecare cu câteva zeci de ore de ascultare cu radiotelescopul. Mai recent se lucreaza pe un milion de canale si zece milioane de receptoare, dar toate acestea înseamna înca foarte putin. Universul este imens si n-am explorat decât o foarte mica parte din el. "Doar i-am zgâriat suprafata". Deocamdata s-au receptionat câteva semnale inteligente, care s-au dovedit apoi ca apartin tot pamântenilor, sau altele, interesante, care însa nu s-au repetat.
Unde sunt dovezile fizice?
În privinta rapirilor OZN, Horowitz ramâne sceptic. El spune despre cei rapiti: "daca îi întrebi de vreo dovada, cum ar fi un obiect uitat de îmbracaminte, sau un bolt cazut din trenul de aterizare de la OZN-ul care a vizitat curtea din spate, sau o bricheta lasata amintire, nu vei obtine nimic. Uneori îti vor spune ca au un implant. Dar aceste implanturi nu par sa se materializeze niciodata. Auzim tot soiul de povesti, dar nu avem nici un fel de dovezi palpabile. Doar fotografii neclare, schite înfatisând extraterestri, care, mie personal, mi se par prea asemanatori cu oamenii". Horowitz recunoaste ca cei ce spun astfel de istorisiri, cel putin cei pe care a avut ocazia sa-i asculte, par seriosi, sinceri si convingatori. Totusi ei vin doar cu amintiri. Nimeni nu a fost în stare sa produca o dovada. Horowitz însusi, ca fizician si nespecialist în rapiri, considera prin urmare ca este putin probabil ca aceste istorii sa fie adevarate. E drept, nu s-a gasit nici o alta explicatie pentru sutele de rapoarte cu rapiri, dar aceasta nu face ca explicatia extraterestra sa fie mai plauzibila.
Daca ar ateriza un OZN
Atunci când reporterul l-a întrebat ce ar spune daca un OZN ar ateriza în fata casei sale, Horowitz a raspuns ca tocmai si-a tuns gazonul, care acum arata extraordinar de bine, iar OZN-ul ar strica totul. "Noua, fizicienilor, ne place sa fim încapatânati în privinta dovezilor stiintifice atunci când se pretinde ca extraterestrii ar umbla pe Pamânt. Nu acceptam cu usurinta astfel de lucruri. E o afirmatie iesita din comun, care cere dovezi iesite din comun".
"Pe de alta parte" - a spus Horowitz - "trebuie sa recunosc faptul ca legile fizicii nu interzic nici zborurile interstelare nici viata extraterestra... Daca o farfurie zburatoare ar ateriza pe gazonul meu mâine dimineata, as fi cel mai fericit om din cartier".