www.eBizar.tk

Zicalele, vorbele de duh ale umanitatii, au fost inspirate de anumite contexte, idei sau fapte. Majoritatea vin si se duc, insa cateva trec nestirbite printre ani, veacuri si milenii. Este si cazul lui “dupa fapta si rasplata”. Fapta este apanajul oamenilor, rasplata insa este oferita cu multa “generozitate” de catre fortele divine. Pe rand, rabdarea zeilor din Olimp, a lui Iehova sau a lui Allah, a fost greu incercata de catre oameni, insa nici reactia divina nu s-a lasat asteptata. Morala celor cateva episoade cu talc adunate in articolul de fata ar fi urmatorea: nu este sanatos sa te pui cu zeii pentru simplul motiv ca “sufera” de o imaginatie debordanta…

10. Narcis

Povestea lui Narcis suporta mai multe acceptiuni, de la versiunea greceasca si romana, pana la cea a calatorului grec Pausanias. Morala legendei ramane, in esenta, aceeasi. Narkissos sau Narcis era un erou din orasul grecesc Thespia, insa celebritatea sa era data de frumusetea aproape nepamanteana a chipului sau. In ciuda acestui atribut fizic, inima ii era de piatra, aratandu-se nemilos cu toti pretendentii sai, fie ca acestia erau femei sau barbati. De el se indragosteste nebuneste nimfa Echo, care se stinge incet din cauza iubirii neimpartasite.

Un alt personaj care a avut nesansa de a se indragosti de acest tanar frumos a fost Ameinias. Narcis l-a respins violent, daruindu-i in acelasi timp o sabie pe care nefericitul Ameinias o foloseste pentru a se sinucide pe treptele casei celui pe care il iubea. Inainte de a muri, se roaga la Nemesis, zeita razbunarii, ca intr-o buna zi nemilosul Narcis sa aiba parte la randul lui de o iubire neimpartasita.

PEDEAPSA: Nemesis planuieste razbunarea victimelor lui Narcis intr-un mod inedit: il face pe acesta sa se indragosteasca de propria imagine. Intr-o buna zi, Narcis isi vede imaginea oglindita in apa unui izvor si se indragosteste pe loc de tanarul din apa. Zdrobit de durere din cauza neputintei de a ajunge la acesta, Narcis moare din dragoste. Nimfele il jelesc, iar trupul lui se transforma intr-o floare cu un parfum imbietor: narcisa.

9. Tiresias

Ca si in cazul altor personaje mitologice, variantele legendei difera. In cazul lui Tiresias, profetul orb din Theba, exista una foarte interesanta. Tiresias se plimba pe muntele Cyllene, cand a dat peste doi serpi care copulau. Din motive numai de el stiute, cel care venise neinvitat ucide femela cu toiagul. Suparata, Hera, il transforma in femeie. Si asa avea sa ramana pentru multi ani. Ca femeie, Tiresias devine preoteasa in templul Herei, se casatoreste si are copii. La un moment dat, soarta pare sa ii zambeasca din nou, dupa ce se intrevede sansa de a redeveni barbat. Ambiguul Tiresias intalneste in aceleasi circumstante o alta pereche de serpi. Aici, povestile se despart. Unele spun ca Tiresias a trecut mai departe, in vreme ce altele sustin ca acesta este momentul in care a lovit masculul. Dupa aceasta actiune incerta, povestile se leaga din nou: Tiresias isi recastiga masculinitatea.

Aventurile lui nu aveau sa se opreasca aici. In urma unei discutii aprinse intre Zeus si Hera legata de care parte dintr-un cuplu este mai castigata in ceea ce priveste placerile sexuale, Tiresias este chemat sa dea verdictul. Hera sustinea ca barbatii primesc mai multa placere, in vreme ce Zeus era convins ca femeile sunt mai norocoase. Avand experienta ambelor tabere, Tiresias ii da dreptate lui Zeus.

PEDEAPSA: Hera, ca orice femeie, fie ea si zeita, nu a suportat sa fie contrazisa, prin urmare se razbuna pe arbitru, orbindu-l.

RASPLATA: Zeus nu indrazneste sa isi infrunte sotia, insa il capatuieste pe sarmanul Tiresias cu darul profetiei si cu inca sapte vieti umane.

8. Prometeu

Prometeu este unul dintre titani, frate cu Atlas si mare iubitor de oameni. Atat de mult i-a iubit, incat nu a ezitat sa atraga asupra sa mania lui Zeus, care l-a condamnat la chinuri vesnice pentru indrazneala de a fura focul din Olimp.

Prometeu ii ajuta pe oameni sa puna la cale un siretlic cu ajutorul caruia sa nu mai jertfeasca drept ofranda pe altarul lui Zeus carnea animalelor, ci doar oase cu grasime. Zeus cade in capcana, insa realizeaza repede ca a fost inselat. Cum deja suntem familiarizati cu temperamentul conducatorului din Olimp, stim ca acesta s-a infuriat teribil si a cautat razbunare. Prin urmare, a hotarat sa le ia oamenilor focul. Lasati in intuneric si privati de hrana gatita, oamenii s-au speriat. Prometeu le sare in ajutor din nou, promitandu-le ca va fura focul din Olimp pentru a-l aduce pe Pamant si chiar se tine de cuvant.

PEDEAPSA: Zeus ii pedepseste pe oameni trimitand-o in lume pe Pandora, prima femeie de pe Pamant, facuta din lut de catre Hefaistos, adusa la viata de catre cele patru vanturi si binecuvantata cu daruri de catre zeitele din Olimp. Insa intentiile bune sunt departe de zei. Curioasei Pandora i-a fost incredintata o cutie, pe care, fara a-si putea infrange curiozitatea, o deschide. Toate nenorocirile si rautatile se abat asupra oamenilor lui Prometeu. Insa nu totul era pierdut. Oamenilor le mai ramanea speranta. Prometeu a fost inlanutit pe o stanca inalta, pedepsit ca in fiecare zi sa ii fie devorat ficatul de catre un vultur urias. Noaptea, ficatul se regenera, doar pentru ca a doua zi penitenta sa se repete. Suferintele sale sunt curmate de catre Heracle (Hercule), care ucide cu sagetile sale otravite vulturul si il elibereaza pe Prometeu.

7. Sisif

In mitologia greaca, Sisif, fiul lui Eol si al Enaretei, este fondatorul mitic al Corintului. Acesta a avut impreuna cu nimfa Merope mai multi copii: Glaucus, Halmus si Thersander. Unele surse il mentioneaza ca fiind adevaratul tata al lui Ulise.

De la Homer incoace, Sisif isi pastreaza reputatia de a fi cel mai viclean dintre oameni: el a contribuit la dezvoltarea navigatiei si a comertului, insa s-a dovedit a fi avar si inselator, violand legile ospitalitalitii prin uciderea calatorilor care-i cadeau in mana. Departe de a-i ridica probleme de morala, crimele pe care le infaptuia ii intareau pozitia dominanta. Insa marsaviile sale nu se opreau aici. Sisif si-a sedus nepoata, si-a detronat fratele si i-a tradat secretul lui Zeus, ceea ce i-a adus intr-un final, condamnarea vesnica. Pentru ca nu a stiut sa pastreze tacerea cu privire la rapirea Aeginei de catre Zeus, acesta din urma i-a ordonat lui Thanatos, zeul mortii, sa il inlantuiasca pe Sisif in Tartar (Iad). Condamnat pentru eternitate, Sisif incearca sa il pacaleasca pe Thanatos, cerandu-i sa ii arate cum functioneaza lanturile care ii erau dedicate. Spre uimirea tuturor (zeilor, muritorilor si cititorilor moderni de mitologie greaca), Thanatos cade in capcana si ramane inlantuit in Tartar. Urmarea? Ingerul mortii si-a luat un concediu prelungit, iar pamantenii au rasuflat usurati, pana cand Ares, zaul razboiului, plictisit de faptul a nimeni nu mai murea pe campul de lupta, raporteaza neregula catre Mai-Marele zeilor. Situatia este rapid remediata, iar Sisif este trimis inapoi in iad.

Cum resemnarea nu era punctul sau forte, Sisif mai testeaza inca o data rabdarea zeilor. De aceasta data avea sa fie si ultima. Condamant la moarte, Sisif incearca sa testeze iubirea pe care i-o purta sotia sa, lasandu-i instructiuni clare ca dupa moartea sa, aceasta sa ii arunce corpul dezgolit in mijlocul unei piete mari. Sotia sa obedienta ii indeplineste ultima dorinta, ceea ce ii provoaca spasme de furie sotului ei, care se "odihnea" acum in iad. Pentru ca doreste sa o pedepsesca pentru lipsa de consideratie fata de corpul lui neinsufletit, Sisif ii cere Persefonei sa ii permita o plimbare la suprafata. Aceasta este de acord, insa odata ajuns in Corint, Sisif refuza sa se mai intoarca. Hermes a avut dificila misiune de a aduce fugarul inapoi.

PEDEAPSA: pentru indrazneala de a se socoti mai istet si mai viclean decat zeii, Sisif a fost condamnat pe vesnicie sa impinga un bolovan urias pana aproape de varful unui deal, fara a reusi sa atinga varful. Imediat ce Sisif pare ca isi termina cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luata de la capat.

6. Onan

Onan este un personaj biblic, al doilea fiu al lui Iuda. Dupa moartea fratelui sau mai mare, acesta trebuie sa se supuna legii evreiesti a leviratului, conform careia daca murea un barbat fara sa lase urmas, femeia trebuia sa-l ia in casatorie pe fratele neinsurat al sotului decedat. Primul copil rezultat din aceasta casatorie trebuia sa poarte numele celui mort, pentru a-i mosteni averea si pentru a-i duce numele mai departe.

Prin urmare, conform legii poporului sau, Onan trebuia sa se casatoreasca cu Tamar, vaduva fratelui sau, in scopul procrearii unui mostenitor pentru fratele sau. Onan refuza, preferand sa "isi imprastie samanta pe pamant", fara ca in Biblie sa se mentioneze ce presupunea exact acest act. Aceasta omisiune le-a permis insa exegetilor Bibliei sa isi imagineze si sa dezbata pe marginea acestui subiect delicat.

PEDEAPSA: Onan moare, condamnat de judecata divina. In explicarea gestului lui Onan, se intrec doua acceptiuni: cea evreiasca si cea crestina. Inteleptii Israelului sunt de parere ca nu este vorba despre masturbare sau de coitus interruptus, ci de faptul ca nu exista o retentie a materiei seminale, ci o dispersie exterioara a acesteia. Faptul ca Onan a fost condamnat la moarte de catre Dumnezeu este urmarea unui blestem ce se intindea de-a lungul a patru generatii, cauzat de tatal lor, Iuda. Varianta crestina vede in condamnarea divina a lui Onan o urmare a nerespectarii legii leviratului si a utilizarii contraceptiei. Infruntand aceste legi prin actul de coitus interruptus (exegetii moderni cred ca pasajul biblic nu se refera la masturbare), Onan reuseste sa impiedice conceptia. Or, conceptia este Viata, iar prin gestul sau sfidator Onan se opunea Vietii (data de Dumnezeu), ceea ce i-a adus in final o condamnare la moarte.

5. Iov

In Vechiul Testament, Iov ne este infatisat drept un om evlavios si credincios. In Coran, Iov este unul dintre primii profeti premergatori Islamului. Caracterul acestuia era integru, traia o viata corecta, in concordanta cu legile religioase. Totul se schimba insa cand "isi baga dracul coada". Invidios, Satan ii propune lui Dumnezeu sa ii permita sa testeze credinta lui Iov si in conditii mai dure. Dumnezeu este de acord si isi ia mana incet incet de pe protejatul sau, lasandu-l prada raului.

PEDEAPSA: Satan isi face treaba ca la carte, neomitand nimic. Ii ia toate bunurile, copiii si sanatatea in incercarea de a-l face pe Iov sa il blesteme pe Dumnezeu. In ciuda necazurilor care sa abatusera asupra sa, Iov nu isi reneaga Dumnezeul si nici nu il acuza de nedreptate, ci incearca sa isi dea seama unde a gresit.

RASPLATA: Convins de dragostea neconditionata ce i-o poarta, Dumnezeu il binecuvanteaza pe Iov cu mai multe bucurii decat cele pe care le avea inainte de a pierde tot si cu o viata lunga.

4. Sodoma si Gomora

Sodoma si Gomora faceau parte dintr-un grup de cinci cetati, asezate pe malul sud al Marii Moarte, intr-o zona de campie. Cele cinci orase care intruchipau Pentapolis-ul erau: Sodoma, Gomora, Adma, Teboim ( Tzeboim) si Toar (Tzoar).

Din cauza depravarii si a vietilor pline de pacate ale locuitorilor cetatilor de la malul Marii Moarte, Dumnezeu decide sa ii pedepseasca pe acestia abatand asupra lor o ploaie de foc si de pucioasa. In Geneza, Dumnezeu trimite doi ingeri sub chipul a doi barbati catre Avraam, aflat in campiile Mamvriei. Dupa ce ingerii au fost primiti cum se cuvine de catre Avraam, acestia ii revela planul lui Dumnezeu de a distruge Sodoma si Gomora din cauza pacatelor de care se faceau vinovati locuitorii cetatilor. In consecinta, Avraam se roaga ca putinii oameni drepti care traiesc in aceste cetati sa nu fie pedepsiti. Dumnezeu se incumeta sa probeze spusele lui Avraam si trimite doi ingeri la casa lui Lot, nepotul lui Avraam. Acesta din urma ii gazduieste si ii hraneste cum se cuvine pe cei doi barbati care i-au batut la usa.

Afland ca Lot a gazduit doi straini, locutorii Sodomei se strang cu mic cu mare si ii inconjoara casa, cerandu-i sa isi predea musafirii. Lot refuza, in schimb le propune sa le predea pe cele doua fiice ale sale necasatorite, "care nu au cunoscut barbatul", sa faca ce vor cu ele. Oferta este refuzata, iar casa lui Lot este luata cu asalt. Aici intervin oaspetii, care isi dezvaluie natura divina, aratandu-i lui Lot planurile pe care Dumnezeu le are cu cele doua cetati.

PEDEAPSA: Ingerii protejeaza familia care ii gazduise, orbindu-i pe cei care vroiau sa ii atace si sfatuindu-i pe fugari sa nu se uite in urma, orice ar fi si orice ar auzi. Indepartandu-se de cetate, nevasta lui Lot nu isi poate infrange curiozitatea si se uita in spate, transformandu-se instantaneu in stana de sare. Gomora, la fel ca si Sodoma si alte cetati din jur, a fost distrusa de mania divina. Mai departe, aflam ca dupa ce au trecut de cetatea Ţoarului, Lot s-a adapostit impreuna cu fetele sale intr-o pestera. Aici, acestea isi imbata tatal si se culca cu el. Din relatia incestuasa, fata cea mare il naste pe Moab, in vreme ce cea mica il naste pe Ben-Ammi, tatal ammonitilor.

3. Oedip

Oedip, unul dintre regii Thebei, este in acelasi timp si unul dintre oamenii nedreptatiti de soarta inca dinainte de a se naste. Profetia oracolului din Delfi anunta cuplul regal format din Laius si Iocasta ca in cazul in care vor avea un baiat, acesta isi va ucide tatal si se va insura cu mama sa, aducand dezastrul asupra orasului si familiei sale. Legenda a fost respusa in mai multe variante si a fost utilizata de Sigmund Freud pentru a elabora teoria complexului lui Oedip.

Probabil ca povestea nefericitei familii ar fi stat altfel daca nu ar fi consultat oracolul inaintea nasterii copilului. Profetia acestuia era de-a dreptul infricosatoare, insa si mai infricosator era faptul ca un astfel de monstru ar fi putut sa se nasca.

Zeii nu tin cu regii Thebei si Iocasta naste un baietel. Laius indeparteaza plodul de la curtea regala, dand ordin sa fie ucis pentru a evita dezastrul iminent. Cel care are aceasta misiune nu se indura si il da mai departe. Printr-o suma de coincidente, micul Oedip este adoptat de un alt cuplu regal, regele Polybus si regina Merope din cetatea Corintului. Peste ani, Oedip afla de profetie si, convins de faptul ca acestia sunt parintii sai naturali, se hotaraste sa paraseasca cetatea. Destinul sau este pe cale sa se implineasca atunci cand porneste catre Theba si pe drum isi ucide adevaratul tata, regele Laius, intr-un gest de autoaparare.

Aproape de intrarea in cetate se afla un Sfinx care avea prostul obicei de a-i manca pe cei care nu ii raspundeau corect la intrebare. Printr-un capriciu al sortii, Oedip reuseste sa rezolve ghicitoarea, fiind primit ca un erou in cetatea sa de bastina. Drept rasplata, o primeste de nevasta pe regina vaduva, Iocasta. Profetia se implinise, fara stirea actorilor-marioneta. Cei doi au avut impreuna patru copii, doua fete si doi baieti.

PEDEAPSA: Dupa ceva vreme, in cetate nu se mai nasc copii deloc. Intrebat, Oracolul spune ca trebuie gasit ucigasul lui Laius pentru ca blestemul sa fie ridicat de pe umerii cetatii. In final, Oedip afla ca este fiul sotiei sale si ca si-a omorit tatal, prin urmare se autopedeseste, impungandu-si ochii cu doua ace. Iocasta se sinucide, Oedip orbeste si rataceste prin lume pana moare, iar cei doi fii ai sai se lupta pentu tronul cetatii pana se ucid reciproc. La tron vine fratele Iocastei, Creon, care decide ca Polynice, fiul lui Oedip, a fost un tradator, prin urmare nu va fi ingropat. Sfidandu-l, Antigona, de asemena fiica lui Oedip cu Iocasta, ingroapa ramasitele fratelui ei. Drept pedeapsa, Creon o inchide intr-o pestera, unde Antigona isi va gasi sfarsitul. Profetie implinita.

2. Cele 10 plagi ale Egiptului

Termenul se refera la cele 10 calamitati pe care Dumnezeu le-a trimis asupra Egiptului pentru a pedepsi indaratnicirea pe care faraonul o arata in chestiunea eliberarii sclavilor evrei. Episodul plagilor care s-au abatut asupra Egiptului sunt recunoscute in atat in religia ebraica si in cea crestina, cat si in cea musulmana.

Moise si Aaron ii cer faraonului Egiptului sa ii elibereze pe sclavii evrei pentru a se putea inchina liberi Dumnezeului lor. Dupa primul refuz al faraonului, Dumnezeu ii trimite inapoi pe Moise si pe Aaron pentru a-i proba necredinciosului faraon o mostra a puterii divina. In cursul intrevederii, toiagul lui Aaron se transformat intr-un sarpe. Deloc impresionati, vrajitorii faraonului isi transforma si ei slujitorii in serpi, insa sarpele lui Aaron i-a inghit pe acestia din urma, inainte de a apuca sa isi reia forma umana. Faraonul respinge avertizarea primita, atragand asupra tarii sale unele dintre cele mai grozave calamitati.

PEDEAPSA: Prima dintre ele a fost prefacerea Nilului in sange, urmata de invazia broastelor, a paduchilor si a celei reprezentate de musca caineasca. Au urmat animalele domestice, care au fost ucise de ciuma, varsatul negru care i-a afectat inclusiv pe vrajitorii faraonului, pusi in situatia de a nu se mai putea salva nici pe ei insisi, piatra si focul, lacustele, intunericul greu asupra Egiptului si in cele din urma, moartea intailor nascuti. De cea din urma pedeapsa nimeni nu a scapat: nici primul nascut al ultimului servitor, nici macar primul nascut al faraonului. Copiii evrei au fost protejati de catre un semn pe usa casei facut cu sange de miel, astfel incat, la final, au murit numai copiii egiptenilor. Ultima pedeapsa l-a facut, in sfarsit, pe faraon sa promita eliberarea evreilor si chiar sa isi implineasca promisiunea. Pedepselor cazute asupra egiptenilor le urmeaza exodul, care marcheaza plecarea sclavilor evrei din Egipt.

1. Potopul

In Cartea Facerii ni se dezvaluie un episod biblic care a suscitat discutii intense pe marginea adevaratei naturi a potopului lui Noe. In acele vremuri, oamenii devenisera intr-atat de rai, vicleni si corupti, incat Dumnezeu a simtit nevoia unei "curatenii". Pentru ca printre acestia existau si oameni fara de prihana, Dumnezeu ii porunceste lui Noe sa construiasca o corabie mare, pe care sa se imbarce impreuna cu familia sa si cu cate o pereche din fiecare specie de animal si pasare, laolalta cu proviziile necesare.

PEDEAPSA: In aceeasi zi in care Noe s-a imbarcat pe arca recent coonstruita, se porneste potopul. Apele se ridica pana la inaltimea muntelui, distrugand orice le statea in cale. Doar Noe si sufletele care se aflau pe Arca reusesc sa supravietuiasca. Dumnezeu opreste potopul. In a saptea luna, arca odihneste pe muntele Aarat, iar in a zecea luna se vad varfurile muntilor. Noe trimite intai un corb si apoi un porumbel sa vada daca apele au scazut suficient. Porumbelul se intoarce cu o ramura de maslin in cioc. Noe mai asteapta inca sapte zile, dupa care trimite din nou porumbelul in recunoastere. De data aceasta, nu se mai intoarce si Noe stie ca acum poate cobori impreuna cu familia sa si toate animalele pe care le-a salvat.

In religia islamica, Noe (Nuh) este unul dintre cei cinci profeti principali ai Islamului. Ca profet, Noe propovaduieste catre poporul sau, insa putini sunt cei care ii asculta invatamintele. Noe se roaga pentru izbavire, iar Allah ii spune sa isi pregateasca o corabie in vederea potopului care va urma. Oamenii rai si pervertiti urmau sa fie pedepsiti, iar singurii care aveau scapare erau cei care il urmau pe Noe. Prin urmare, pe corabie urca 78 de oameni (70 de credinciosi si 8 membri ai familiei). Cum cei 70 nu aveau copii, umanitatea dupa potop descinde din cei trei fii a lui Noe. Potopul distruge intreg poporul lui Noe, inclusiv pe fiul sau, Canaan, care nu si-a ascultat tatal, refuzand sa urce pe arca.