www.eBizar.tk

Comunicarea cu “taramul de dincolo” a reprezentat dintotdeauna una dintre cele mai populare teme ale povestilor horror. La fel ca majoritatea legendelor si istoriilor, si aceasta are un sambure de devar stiintific, si anume comunicarea dintre oameni si fantome prin intermediul semnalelor radio. Fenomenul are si un nume specific – fenomenul vocii electrice sau EVP.

Multi oameni de stiinta au incercat sa stabileasca un soi de punte cu "lumea cealalta", folosindu-se de diferite dispozitive tehnologice. In 1920, Thomas Edison a avansat ideea ca eu-ul nostru, transferat in lumea de dincolo, isi pastreaza abilitatea de a influenta materia chiar si din acel "loc". Daca asa stau lucrurile, atunci echipamentele senzitive ar trebui sa poata inregistra aceste efecte, doar ca trebuie inventate.

Friedrich Jurgenson, un documentarist suedez, este unul dintre cei mai faimosi cercetatori ai EVP. El a inregistrat accidental pe banda magnetica vocile rudelor sale decedate. Dr. Konstantin Raudive, psiholog din Latvia, a fost adeptul si sustinatorul lui Jurgenson. Impreuna, au derulat numeroase experimente, iar Raudive a inteles in scurt timp ca cele mai bune rezultate pot fi obtinute atunci cand procesele de inregistrare sunt acompaniate de "zgomot alb". El credea ca mortii folosesc cumva acest zgomot, transformandu-l in sunetul vocii lor.

Vocile electrice vibreaza, de obicei, la frecvente inalte. Ritmul frazelor acestor voci este, de asemenea, neobisnuit si supranatural, iar tempo-ul vorbirii este in general mai rapid decat in mod normal. O alta caracteristica tipica este monotonia. Cea mai intriganta parte a fenomenului este aceea ca o persoana care are parte de EVP recunoaste fara echivoc vocile rudelor sale decedate, mai ales in cazul unei inregistrari de calitate inalta.

Este vorba despre autodeceptionare sau este realitate? Un experiment simplu poate sa "faca lumina". Nu sunt necesare decat un aparat radio AM/FM cu functie de inregistrare si o pereche de casti pentru a putea asculta vocile electronice. Se ia o caseta audio virgina, se introduce in aparatul de radio, iar castile se monteaza pe urechi. Apoi se porneste aparatul si se cauta frecvente fara acoperire. Se intra intr-o stare de relaxare, inregistrarea este pornita si li se cere, verbal, mortilor sa vorbeasca. Incercarea interceptarii vocilor in timpul inregistrarii nu este de vreun folos, acest lucru nu se va intampla.



Trei pana la cinci minute mai tarziu, inregistrarea trebuie intrerupta si caseta derulata inapoi. Se procedeaza la ascultarea inregistrarii, cu volumul reglat initial la 20%, apoi la un nivel mai confortabil. Concentrarea trebuie indreptata mai ales asupra sunetelor statice, fata de care urechea trebuie sa se obisnuiasca pentru a detecta momentul in care omogenitatea sonora este vag perturbata. Atentie!

Atunci cand se asculta pentru prima oara inregistrarea, ar trebui observate momentele sunetelor neobisnuite. A doua oara, aceste momente sa fie studiate cu atentie. Apoi ascultate iar, cu atentie marita asupra celor mai "suspecte" pasaje. Subiectul va observa un lucru bizar. Cu cat asculta mai mult inregistrarea, cu atat momentele suspecte se vor auzi mai clar, ca si cand s-ar dezvolta. Totusi, nu trebuie trase concluzii premature, de vreme ce aceste sunete pot avea origini explcabile. In mod normal, asemenea experimente presupun prezenta de spirit si curaj.