Cântareata de jazz si „reptilianul

Pamela Stonebrooke este realizata, sigura de sine, rationala si cu simtul umorului. Ea a cântat si în Anglia, Europa continentala si Japonia, colaborând cu cei mai faimosi muzicieni din bransa, deci aparent nu avea nevoie sa caute notorietatea astfel.
Într-un interviu dat în acelasi an, 1998, lui Michael Lindemann, redactor al emisiunii de televiziune CNI News, Pamela relata ca dupa incidente stranii în copilarie si dupa o perioada de proteste antirazboinice în timpul studiilor la universitatea Kent (Ohio), în urma cu vreo 13-14 ani ea a avut o experienta spontana de extracorporalitate. Devenind interesata, a citit despre acest subiect toate cartile care i-au cazut în mâna, sfârsind prin a-si însusi o serie de tehnici care au ajutat-o sa efectueze „calatorii astrale”.

Mama a patru copii hibrizi?
În urma cu cinci ani, în cursul unei astfel de experiente, s-a trezit dintr-o data într-o încapere rotunda, interpretata drept interiorul unui OZN. În jur erau mai multe fapturi, de tipul celor descrise ca „omuleti cenusii”. Nu a înteles ce anume se întâmpla, nefiind interesata de fenomenul OZN. Una dintre fapturi a condus-o într-o alta camera, în care a vazut patru fetite, cam între 8 si 11 ani, cu trasaturi omenesti, amestecate cu altele nepamântene. Acestea au alergat spre ea spunând „mamico” si încercând sa se agate de bratele ei. Pamela a intrat în panica si n-a fost în stare sa le accepte, sa le îmbratiseze, având totodata un profund sentiment de vinovatie. Totdeauna îsi luase precautiile necesare pentru a nu ramâne însarcinata. E adevarat, în decursul anilor avusese patru sarcini false dar si-a spus ca simptomele se datoresc vietii agitate pe care o ducea...
A doua zi dimineata s-a trezit cu convingerea ca a fost doar o foarte vie „calatorie extracorporala”. Dar ambele sale antebrate fiind zgâriate, a început sa se întrebe daca nu a fost cumva mai mult. O persoana de încredere i-a dat o carte despre rapiri OZN; Pamela a plâns tot timpul citind-o. Dupa aceasta o multime de amintiri bizare, aparent pierdute, i-au revenit în memorie. Si-a regasit linistea abia peste vreun an sau un an si jumatate, spunându-si ca daca asta i s-a întâmplat, insemna ca asta-i fusese harazit. Si si-a mai spus „OK, vreau sa merg mai departe, sa înteleg ce se întâmpla”.
Sarpele biblic sau Zburatorul?
Apoi, într-o noapte, s-a trezit facând dragoste în patul ei cu un blond aratos. Nu era un vis, era perfect treaza. Si-a spus – nu cunosc aceasta persoana, nu am adus pe nimeni aseara acasa la mine. Dintr-o data a primit un mesaj telepatic – „esti în siguranta cu mine; noi ne-am mai întâlnit si în trecut”. Dupa aceasta intrusul s-a metamorfozat într-o fiinta reptiliana: cu trupul de forma umanoida, avea totusi pielea ca de sarpe, ochii ceva mai mari ca ai nostri, aurii si cu pupila verticala. Desi surprinsa, ea nu a fost atât de socata încât sa întrerupa jocul. El a revenit apoi si în alte nopti, dintru început cu înfatisarea reptiliana.
Dincolo de contactul fizic întâlnirile au implicat si transmiterea unor idei si a unor mesaje apocaliptice privind viitorul planetei. „Reptoizii” – spune Pamela – sunt aparent mult mai evoluati ca noi, urmasi ai unor specii care au trait cu milioane de ani în urma pe Pamânt. Ei considera ca oamenii sunt fiinte inferioare care distrug un habitat care apartine – din vechime – reptoizilor, deci ar dori acum sa preia controlul. Sexul ar fi doar una dintre cai. Pamelei i s-a mai spus ca printre nenumaratele specii nepamântene care ne viziteaza sunt foarte multe grupuri si interese. Este riscant sa generalizezi ca toti ar fi doar buni sau rai.
Eroina noastra a primit, dupa aparitia sa la televizor, sute de scrisori descriind întâlniri similare. Poate – spune ea – dupa ce vor citi cartea, si aceste femei vor avea curajul sa marturiseasca public experientele lor.

0 Response to "Cântareata de jazz si „reptilianul"

Post a Comment

Powered by eBizar