www.eBizar.tk

Ceea ce azi numim "experimente genetice realizate în contextul rapirilor OZN" reprezinta un fenomen care a însotit întreaga istorie a umanitatii, primind, dupa caz, diverse denumiri. Aceste activitati au fost puse, în Biblie si în Cartea lui Enoh, pe seama îngerilor, dar ele sunt prezente si în numeroase alte traditii.

La mai toate popoarele exista credinta în interventii ceresti pentru a da nastere - dupa expresia biblica - unor "oameni cu nume". Eroii Greciei antice erau considerati hibrizi creati din mame pamântene si tati coborâti din Olimp (rar invers, ca în cazul lui Achile). De pilda, Danae, închisa într-un turn si însamântata printr-o ploaie de aur venita din ceruri, de la Zeus, l-a nascut pe eroul Perseu. Nepoata acestuia, Alcmena, se va împreuna si ea cu Zeus, nascându-se astfel Hercule etc.
Istoricul roman Suetoniu afirma ca împaratul Augustus a fost rezultatul unei relatii între mama lui si un "incub"; la fel s-a spus despre Platon, Alexandru cel Mare, Cezar, despre legendarul vrajitor Merlin si despre multi altii.
Incubi si succubi
Incubii erau fiinte de pe un alt tarâm, care se credea ca vin noaptea, pe furis, în paturile femeilor, pentru a se împreuna. Aceste personaje sunt prezente în miturile si povestile mai tuturor popoarelor, între care în legendele românesti cu zburatorul.
Echivalentele lor feminine - succubii - viziteaza paturile barbatilor. Uneori se manifesta ca o apasare pe piept, paralizie, mirosuri ca de vechi, scaderea temperaturii, atingeri, soapte etc. Acelasi intrus nocturn era cunoscut sub numele de Lilatu de catre babilonieni, Lilith de catre evrei (care credeau ca a fost prima sotie a lui Adam, înainte de Eva), naluca Lamia, la grecii antici si apoi în evul mediu etc. La vechii germani ea se numea mare, de unde s-a nascut expresia engleza actuala de nightmare sau cea franceza de cauchemar (ambele cu sens de apasare nocturna sufocanta).
Despre aceste fapturi au scris si Tertullian, sau Sfântul Augustin. Incubii si succubii au fost considerati demoni de catre teologii medievali. Unul dintre acestia, pe nume Sinistrari, ne-a lasat o lucrare din care reiese ca în vremea sa clericii erau tot atât de derutati de multimea rapoartelor privind incubii si succubii pe cât sunt cercetatorii moderni ai fenomenului OZN de istoriile privind aparente experimente genetice cu ocazia întâlnirilor de gradul IV. Cel mai mult îl intriga pe Sinistrari faptul ca demonii din aceasta categorie nu se supun exorcistilor (asa cum se stia ca se supune Satana) si nu se tem de relicve sau alte obiecte sfinte. Prin urmare, conchidea el, acesti demoni nu cad în aceeasi categorie cu diavolii de care sunt posedati unii oameni.
Jacques Vallée, în cartea Dimensions, mentioneaza ca într-un calendar francez din secolul XV exista imagini în care demonii sunt înfatisati penetrând abdomenul victimelor lor cu ace lungi, exact ca în rememorarile unor martori rapiti de OZN-uri.
Alte spirite ale noptii
Exista, în traditia populara, în particular în folclorul nostru, si alte fapturi implicate în rapiri OZN si experiente sexuale. Între acestea pot fi mentionate ielele, care, dupa Victor Kernbach "locuind în vazduh, în paduri sau pesteri, apar mai ales noaptea... fostul lor ring de dans ramâne ars ca de foc, iarba nemaiputând creste pe locul batatorit". Ele zboara "fara aripi" strabatând "noua mari si noua tari" într-o noapte. "Sunt rapiti si dispar fara urma toti cei care au reusit sa învete sa cânte cântecele ielelor". Dupa chestionarele lui Nicolae Densusianu, pe unde trec ielele "nu mai creste iarba", "se înnegreste iarba în forma de cerc". Ielele "vin pe sus cu lautari" îndeosebi "cimpoieri", "au lumânari aprinse" si "joaca în pomi". Întâlnind oameni "îi poarta prin aer de ramân neoameni pe viata". Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae numea ielele "nimfe ale aerului, îndragostite cel mai des de tinerii mai frumosi".
Toate aceste motive, la care se pot adauga altele, privind: pitici, spiridusi, zâne, rusalce, nimfe, ca si alte spirite ale noptii, sunt si permanente ale rapirilor OZN moderne.