www.eBizar.tk

Preston Dennett, din California, este un cunoscut autor si investigator în domeniul rapirilor OZN. Într-un articol din septembrie 2003 el opineaza ca acest fenomen este mult mai complex decât imaginea schematica a victimei întinse, împotriva vointei sale, pe o masa aflata într-o nava si examinata de aratari cenusii lipsite de sentimente. Desigur - spune el - exista si astfel de rapiri, dar cel putin jumatate din cazurile pe care el însusi le-a examinat nu se supun acestui standard.

Contrar a ceea ce se crede, experientele traite la bordul OZN-urilor nu sunt totdeauna involuntare sau înfricosatoare. În sprijinul acestui punct de vedere Dennett rezuma câteva cazuri prezentate pe larg în recenta sa carte: Extraterrestrial Visitations: True Accounts of Contacts (2002).
Sherry Jamison (pseudonim), maritata, cu un copil de acum adult, a lucrat un timp ca agent imobiliar, apoi si-a completat studiile devenind terapeut licentiat. Prima ei experienta avusese loc la începutul anilor cincizeci, pe când avea opt ani. Ea traia, împreuna cu parintii, într-o zona rurala din statul New Jersey. Într-o noapte s-a trezit pe un câmp aflat nu departe de casa ei. În timp ce se gândea cum a putut ajunge aici, a vazut un mic obiect discoidal plutind deasupra ei, iar mult mai sus un OZN mai mare. Discul emitea o raza stralucitoare de lumina care parca o cauta pe ea. Sherry a rupt-o la fuga îngrozita de-a lungul unui gard, a cazut si s-a ridicat de mai multe ori, cautând un loc unde sa se ascunda. La un moment dat însa raza a învaluit-o si a ridicat-o în aer. Dupa spusele ei "era o raza foarte puternica o data ce m-a dus direct în interiorul vehiculului. În acel moment sentimentul de frica mi-a disparut".
Era tot ce-si aducea aminte. A doua zi dimineata si-a zis ca a fost un vis ciudat, dar si-a dat seama imediat ca era îmbracata altfel decât se culcase aseara si îmbracamintea ei era inexplicabil de murdara. Deci, indiferent ce s-a întâmplat, nu fusese un vis.
Alte dovezi
Pe masura ce crestea, Sherry a avut mai multe astfel de experiente nocturne, reamintite partial, cu vizitatori de tipul omuletilor cenusii aparuti în jurul patului ei. Dimineata când se trezea avea pe corp urme si cicatrice ciudate. Dupa mai multi ani ea a început sa se întrebe daca nu cumva face parte dintre cei etichetati drept "contactati OZN", fara însa ca aceasta problema s-o preocupe în mod special.
O întâlnire nocturna
În anii saizeci s-a întâmplat însa ceva deosebit. Sherry mergea pe motocicleta, singura, în toiul noptii, pe o sosea din muntii Watchung (New Jersey). La un moment dat vehiculul a alunecat si s-a rasturnat. Ea nu s-a ranit, dar pedala de pornire a motocicletei s-a îndoit astfel încât nu mai putea pleca (pe vremea aceea nu exista pornire electrica). Soseaua - laturalnica - era pustie la ora aceea, deci nimeni n-o putea ajuta. Totusi, dupa numai câteva clipe i-au aparut în fata doua aratari stranii, iar Sherry si-a dat seama ca erau aceleasi pe care le vazuse si în dormitorul ei. Pareau hibrizi între omuletii cenusii si oamenii de rasa alba. Aveau ochii mari si foarte întunecati, dar nu acei ochi enormi, migdalati, ai cenusiilor. Nu purtau nici o îmbracaminte sau poate aveau una foarte bine mulata pe corp. Totodata erau luminosi, într-un mod pe care ea l-a caracterizat drept straniu. Pareau prietenosi, dar n-au scos nici un cuvânt. Unul dintre ei a ridicat motocicleta si i-a îndreptat pedala. Ea le-a multumit printr-o înclinare a capului, a pornit motorul si a plecat mai departe.