Doi pitici in fata ferestrei

Faptul ca în literatura sau productiile TV consacrate fenomenului rapirilor OZN sunt evocate îndeobste cazuri devenite de acum "clasice", ar putea sugera unor persoane ideea linistitoare ca activitatea OZN s-a mai diminuat în ultimii ani. Oricine se poate convinge ca lucrurile nu stau asa, consultând recentele aparitii editoriale sau paginile de specialitate de pe Internet. Dam ca un exemplu, în cele ce urmeaza, un astfel de caz.

Eroina celor întâmplate este Ann Francis, de 35 de ani, din statul american New Jersey. Desi membra a grupului Mensa (al persoanelor cu un coeficient de inteligenta foarte ridicat - 2% din populatie), ea si-a întrerupt studiile, pentru a-si întemeia o familie. Acum, când avea deja un sot, doi copii si o situatie stabila, si-a propus sa termine facultatea de fizica. Asa cum comunicau în februarie 2004 investigatorii Evelyn Galson si George Filer, la vârsta de trei ani, Ann a fost luata prin fereastra camerei de doua fiinte care semanau cu micutii Pebbles si Bamm Bamm din serialul de desene animate cu familia Flintstone. Au zburat cu ea deasupra padurii de lânga casa ei, suficient de sus sa vada, într-un luminis, o nava rotunda, asezata pe sol. În usa acesteia statea o aratare cenusie, slaba, cu mâini si picioare lungi. Undeva, pe sus, plutea o alta nava asemanatoare. Ann putea sa vada si strada pe care locuia si pe care, la un moment dat, au aparut si câteva camioane acoperite cu prelata (ca adult ea îsi va da seama ca vehiculele erau militare). Fiintele care o însoteau si-au schimbat imediat înfatisarea, devenind asemanatoate omuletilor cenusii, si au coborât cu ea la nivelul coroanelor copacilor, ca sa nu fie vazuti. De aici amintirile ei deveneau confuze, urmatoarea imagine fiind ca a cazut înapoi în patul ei.

Alte bizarerii
Ann îsi mai amintea ca, în locuinta bunicilor sai din Glassboro (New Jersey), în timp ce se juca în curtea din spate cu un copil din vecini, au venit plutind lânga ei niste obiecte triungiulare, cu lumini, butoane si niste brate mici în partea din fata. Cei doi au fost capabili sa le încalece si sa zboare cu ele. La vârsta lor toate acestea li se pareau firesti. Aparent aceste întâlniri i-au conferit si anumite capacitati paranormale. De pilda, Ann îsi ruga sora sa se ascunda undeva în casa, iar ea spunea când intra într-o anumita camera. Nu stia cum de reusea, dar nu gresea niciodata.
Un program secret de instruire?
Mai târziu, traind în New York, Ann a fost rapita si adusa la bordul unei nave. Cenusiii care o însoteau i-au aratat si o alta nava similara, mult mai mare, care zbura alaturi de ei. Prin hublourile acesteia se zareau omuleti cenusii colaborând aparent cu oameni obisnuiti.
Nu peste mult timp, a trecut pe lânga o librarie în vitrina careia era portretul scriitorului Whitley Strieber, care-si publicase de curând volumul de mare succes Communion, tratând propriile sale rapiri OZN. Ann a devenit extrem de agitata, dându-si seama ca-l cunoaste si chiar l-a vazut la bordul uneia dintre navele pe care fusese si ea rapita. I-a scris imediat o scrisoare pentru a-i aduce la cunostinta acest fapt. Cu ocazia altei rapiri ea a fost dusa într-o zona desertica. Într-o vale se gaseau mai multe cladiri semanând cu vechile asezari ale indienilor Pueblo, cu încaperi patrate dar fara acoperis. În aceste încaperi erau paturi, dulapuri pentru obiecte personale etc. I s-a spus ca este un centru de instruire pentru oameni, instructorii fiind nepamânteni. Existau si încaperi speciale cu pupitre simulând aparent comenzile prin care se puteau conduce OZN-urile. Centrul avea însa si alte obiective pe care Ann nu si le amintea.
Investigarea cazului Ann Francis este la ora actuala în plina desfasurare...

Sursa: RevistaMagazin

0 Response to "Doi pitici in fata ferestrei"

Post a Comment

Powered by eBizar