www.eBizar.tk

CREAŢIE DIN ETER

Odată pus în funcţiune transmiţătorul, a mai fost nevoie de aproximativ un an de zile pentru a rezolva pro¬blemele legate de programele de computer pentru ca sis¬temul să poată transmite toate funcţiile psiho-active. Spre sfârşitul anului '77, transmiţătorul reproducea formele-gând fără erori şi discontinuităţi şi cu un înalt grad de acu¬rateţe. În această fază, au folosit toate resursele financiare, fără restricţii. L-au pus pe Duncan Cameron să se concen¬treze asupra unui obiect solid. Şi ce credeţi că s-a produs? Obiectul solid pur şi simplu s-a materializat din eter!
Duncan îşi focaliza atenţia asupra unui obiect solid, care mai apoi se materializa undeva în spaţiul bazei mi¬litare. Indiferent de obiectul vizualizat de Duncan, matricea obiectului era transmisă către transmiţător care inducea suficientă energie pentru materializarea obiectu¬lui vizualizat, care apărea în orice punct din bază la care Duncan se putea raporta. Cu alte cuvinte, dacă ar fi ţinut un obiect în mâini sau l-ar fi vizualizat, ar fi apărut la locul dorit. Ei descoperiseră, de fapt, un mod de a manifesta actul creaţiei direct de la nivelul gândurilor cu ajutorul transmiţătorului. Orice ar fi gândit Duncan, totul se mate¬rializa. De multe ori obiectul se putea vedea doar într-o formă eterică (precum o fantomă) şi nu într-o stare solidă. Uneori se materializa sub forma unui obiect real solid, care era într-o stare stabilă şi care continua să se menţină aşa. În alte situaţii, obiectul se materializa în stare de agregare solidă, dar nu rămânea în planul fizic decât atâta vreme cât transmiţătorul era deschis, iar apoi, când acesta era închis, obiectul dispărea. Informaţiile prezentate de calculator furnizau cu acurateţe ceea ce Duncan gândea. Ulterior, cercetătorii puteau selecta gândurile care urmau să fie emise prin transmiţător. Majoritatea acestor gânduri erau emise în apropierea bazei militare Montauk Air Force, dar erau utilizate şi alte locaţii.
Ceea ce Duncan gândea sub forma unei realităţi subiective era creat ca realitate obiectivă (în stare solidă sau într-o formă transparentă în funcţie de circumstanţe). De exemplu, el se putea gândi la o întreagă clădire care se materializa chiar în interiorul perimetrului bazei militare de la Montauk. Acest tip de experimente devenise deja o rutină.
Sistemul funcţiona cu un înalt grad de fidelitate. Acum, ei doreau sa vadă ce întrebuinţare practică îi puteau da în folosul lor. Primul experiment a fost numit „The Seeing Eye” - Ochiul Văzător. Având o buclă din părul unei persoane sau alte obiecte care au aparţinut acelei per¬soane, Duncan se putea concentra asupra ei şi era capabil să vadă ca şi cum privea prin ochii ei, să audă prin urechile sale şi să simtă prin corpul ei.
Efectiv, el putea „vedea” astfel prin alţi oameni, ori¬unde pe planetă. Experimentele se realizau continuu şi aveau o mare varietate, dar nu ştiu cât de profundă era implicarea lor. Era într-adevăr incredibil că o asemenea acţiune a putut fi realizată de oameni. De fapt, totul devenise mai mult sinistru decât incredibil, pentru că ei erau foarte interesaţi să controleze modul de gândire al oamenilor. Următorul pas a fost să vadă dacă puteau induce gânduri în mintea altei persoane. De exemplu, îl trimiteau pe Duncan să se întâlnească cu un anumit indi¬vid. După întâlnire şi fără ştirea respectivei persoane, Duncan se concentra asupra ei. În 99% din situaţii, subiec¬tul avea apoi gânduri similare cu cele ale lui Duncan. Fiind capabil să pătrundă foarte profund în mintea altei per¬soane, Duncan o putea astfel controla şi îi era uşor să o facă să acţioneze cum dorea el. Acest factor de control se pro¬ducea la un nivel mai profund decât hipnoza obişnuită.
Cu ajutorul lui Duncan, a echipamentului şi a trans-miţătorului Montauk, oamenii de ştiinţă puteau efectiv încărca informaţii, programe sau comenzi în minţea unui individ. Gândurile lui Duncan deveneau gândurile respec¬tivului individ. Folosind acest procedeu şi tehnologia lui aferentă, oricine putea fi programat să facă ceea ce în mod normal nu făcea. Iată, deci, începutul experimentelor de control al minţii din cadrul „Proiectului Montauk”.
Această linie de cercetare a continuat până în anul 1979. Au urmat multe alte experimente celui descris mai sus. Unele erau foarte interesante, dar altele aveau con¬secinţe oribile. În ţinta lor intrau indivizi, mase de oameni, animale, locuri şi tehnologie. Se puteau orienta, practic, spre orice. De exemplu, un televizor putea fi făcut cu uşurinţă să se deregleze. Puteau opri imaginea sau chiar să-l închidă de tot. Mişcau obiecte ca în fenomenele de telekinezie şi devastau astfel camere întregi.
Într-un caz anume, Duncan s-a concentrat pentru a sparge un geam. A fost generată suficienţă forţă încât a sfărâmat un geam dintr-un oraş din apropiere de Montauk. Animalele puteau fi omorâte de la distanţă, iar oamenii puţeau fi influenţaţi să declanşeze valuri de infracţiuni.
Trebuie să înţelegeţi că în momentele în care Duncan realiza aceste experimente era într-o stare alterată de conştiinţă. Fusese special pregătit de către CIA sau NSA. În orice caz, mintea sa conştientă era mai mereu redirecţio¬nată prin intermediul stării de orgasm sexual. Astfel, ceea ce noi am putea numi mintea inferioară, ieşea atunci la suprafaţă. Duncan, persoana, era transferat într-o transă orgasmică. Mintea sa inferioară (mai bine zis, subconştien¬tul), fiind la dispoziţia cercetătorilor, devenise foarte su¬gestibilă şi era astfel foarte uşor controlabilă.
Pentru acest tip de „programare” mentală, informaţiile puteau fi implementate prin orice simţ al corpului. Duncan era apoi direcţionat spre a-şi concentra mintea inferioară asupra informaţiilor care erau transmise în acest mod. De exemplu, o dată ce mintea lui inferioară ieşea la suprafaţă şi i se spunea să se concentreze asupra unui anumit obiect, el se focaliza în acea direcţie cu toată forţa. Întreaga sa minte se focaliza asupra unui singur obiect, în vreme ce corpul său intra într-o stare de suspendare temporară a funcţiilor vitale.
Mintea inferioară era atunci curăţată de programările anterioare, putând fi introdus orice altceva. Cuvinte rostite sau scrise, filme, muzică sau orice era considerat necesar era folosit pentru a pune mintea inferioară în mişcare.
Aceste tehnici reprezentau cheia pentru a obţine forme-gânduri clare de la transmiţător care ori afectau mintea altei persoane, ori materializau diferite obiecte din eter.
În preajma anului 1978, tehnicile de control al minţii erau în întregime dezvoltate şi îndosariate. Au fost înregis¬trate casete corespunzătoare şi distribuite diferitelor agenţii pentru a fi transpuse în aplicaţii practice.


Sursa: Autor: Preston B. Nichols , Autor: Peter Moon
Editura: Daksha