www.eBizar.tk

Originea „Proiectului Montauk” datează din anul 1943, când s-au realizat cercetări cu privire la fenomenul de invi­zibilitate la instalaţiile radar, operaţiune care s-a desfăşurat la bordul distrugătorului USS Eldridge. Datorită staţionării lui USS Eldridge în portul Navy Yard din Philadelphia, testele la care nava a fost supusă au fost numite „Experimentul Philadelphia”. Deoarece a reprezentat deja subiectul multor cărţi precum şi al unui film de lung metraj, vom oferi aici doar o scurtă sinteză a evenimentelor.
Experimentul Philadelphia a fost cunoscut atât celor care conduceau operaţiunile, cât şi celor direct implicaţi sub numele de cod „Proiectul Rainbow”. Fusese gândit ca un proiect strict secret, care ar fi ajutat la încheierea celui de-al doilea război mondial. Premergător al tehnologiei stealth, „Proiectul Rainbow” experimenta o tehnică ce făcea ca nava să devină invizibilă la detectarea prin radar. Invizibilitatea se obţinea prin crearea unui „scut” elctro­magnetic care avea efect de redirecţionare a undelor radar în jurul navei. Un „scut” electromagnetic are rolul de a schimba întregul câmp electromagnetic al zonei implicate în acest caz, cel din jurul navei USS Eldridge.
Deşi obiectivul experimentului era de a face ca nava să fie nedetectabilă prin intermediul radarului, el a avut un efect secundar drastic şi total neaşteptat. Nava a devenit invizibilă pentru ochiul liber şi a fost practic „extrasă” din continuumul spaţio-temporal, pentru a reapărea brusc la Norfolk, în Virginia, la sute de kilometri distanţă.
Din punct de vedere material, proiectul a fost un suc­ces, dar în ceea ce priveşte oamenii implicaţi (adică echipa­jul de pe navă), el a însemnat o catastrofă. Cât timp USS Eldridge „a fost transportat” la Norfolk şi înapoi, echipajul s-a aflat într-o stare de completă dezorientare. În mod evi­dent, acele fiinţe umane părăsiseră universul fizic, precum şi tot ce era legat de acesta. La întoarcerea navei în Philadelphia Navy Yard (Portul Marinei Militare Philadelphia), unii membri ai echipajului erau contopiţi cu pereţii navei. Cei care au supravieţuit se aflau într-o stare mintală de dezorientare totală şi groază teribilă.
Ulterior, echipajul a fost disponibilizat, cu diagnosticul „nepotriviţi din punct de vedere mintal”, după ce în prea­labil membrii lui au petrecut o perioadă de timp conside­rabilă pentru a-şi reface sănătatea. Cu acest „statut”, relatările lor au fost uşor de discreditat.
Această situaţie a adus „Proiectul Rainbow” într-un mare impas.
Deşi se făcuse o descoperire majoră, nu era nici o sigu­ranţă că fiinţele umane puteau supravieţui continuării experimen­tului. Era mult prea riscant. Dr. John von Neumann, cel care conducea proiectul în acea perioadă, fusese convocat să lucreze la „Proiectul Manhattan”. După cum se ştie, acesta implica construirea bombei atomice care a încheiat, în cele din urmă, cel de-al doilea război mondial. Deşi nu este foarte sigur, vastele cercetări care începuseră la „Proiectul Rainbow” au fost reluate spre sfârşitul anilor '40. Proiectul a continuat, culminând cu deschiderea unei porţi în continuumul spaţio-temporal la Montauk, în anul 1983. În cele ce urmează, vă voi povesti cum eu, Preston Nichols, am ajuns să descopăr atât exis­tenţa acestui proiect, cât şi uimitoarea mea implicare în cadrul său, ca director tehnic.

Sursa: Autor: Preston B. Nichols , Autor: Peter Moon
Editura: Daksha