www.eBizar.tk

MISIUNE PE MARTE

Cercetătorii proiectului au continuat să scruteze tim¬pul. Era spre sfârşitul anului 1981 sau începutul lui 1982 când pentru prima dată această tehnologie a fost utilizată pentru a se reuşi intrarea în zonele subterane din marea piramidă de pe planeta Marte.
Pentru că acest material va fi controversat pentru marele public şi va stârni cu siguranţă polemici, voi încerca să descriu puţin cadrul general al acestor evenimente.
În prezent circulă o înregistrare video numită „Planeta Marte în viziunea lui Hoagland”. Este o prezentare pentru oamenii de ştiinţă de la NASA făcută de către savantul jur¬nalist Richard Hoagland cu privire la complexul tetraedric care este asociat cu „chipul de pe planeta Marte”. În această înregistrare, Hoagland prezintă „chipul” (uimitor de asemănător cu faţa unei fiinţe umane) şi piramidele din apropiere care au fost fotografiate de nava spaţială Viking, în anii '70. Sunt folosite tehnologii de proiecţie compute¬rizată pentru a prezenta imagini care oferă o survolare a „chipului” de pe Marte cu 360 de grade. În această înregis¬trare, Hoagland încearcă să convingă NASA să fotografieze mai mult această regiune cunoscută sub numele de Cydonia. NASA a fost imposibil de convins şi a minimalizat în mod evident semnificaţia eforturilor lui Hoagland. De fapt, s-au depus eforturi intense pentru a se interzice prezentarea acestei înregistrări pe posturile naţionale de televiziune. Relatarea acestui scandal a fost realizată de staţia radio new york-eză, WABC. De ce a abordat NASA o asemenea atitudine faţă de un subiect atât de şocant?
Răspunsul probabil se află explicat într-o carte, numită Alternativa 3, scrisă de Leslie Watkins, David Ambrose şi Christopher Miles. Cartea se bazează pe o înregistrare video care a revelat un program spaţial secret condus de o conspiraţie internaţională care includea atât Rusia, cât şi Statele Unite. Este o descriere fascinantă ce include astronauţi care încalcă regulile de siguranţă, oameni de ştiinţă dispăruţi, crime şi constituirea coloniilor de sclavi pe Lună şi pe planeta Marte. Cartea susţine că, de fapt, omul a aterizat prima dată pe Marte în 1962.
Nu este în intenţia mea să dovedesc că a existat sau există o colonie umană pe Marte. Am inclus aceste infor¬maţii pentru ca cititorul să înţeleagă că există un întreg sce¬nariu privind planeta Marte, care este separat de povestirea mea. Cei interesaţi pot investiga ei înşişi înregistrarea „Planeta Marte în viziunea lui Hoagland” sau cartea Alternativa 3. Este interesant de observat că documentarul intitulat Alternativa 3 a fost difuzat pe un post de televi¬ziune din San Francisco prin anii '70. De atunci s-a răspân¬dit ipoteza conform căreia FCC a ameninţat cu retragerea licenţei de emisie a postului respectiv de televiziune dacă va mai difuza vreodată acele imagini. Prin urmare, documen¬tarul nu a mai fost reluat niciodată.
Directorii „Proiectului Montauk” ştiau că există o colonie pe Marte. Este mai mult decât probabil că şi ei făceau parte din conspiraţie.
Planeta Marte constituia un mare punct de interes pen¬tru cercetătorii din cadrul „Proiectului Montauk”, pentru că ei şi-au dat seama că acolo existau dispozitive tehnolo¬gice extrem de avansate. Ştiau, de pildă, că piramidele de pe faţa planetei Marte nu erau formaţiuni naturale şi că cineva le construise în timpuri de demult.
Conform informaţiilor pe care eu şi asociaţii mei le-am descoperit, cei care locuiau la suprafaţa planetei Marte nu puteau ajunge în zona subterană aflată dedesubtul piramidei. Intrările ori erau sigilate, ori pur şi simplu nu puteau fi găsite. De fapt, se părea că marea piramidă era mult mai bine sigilată decât piramida de la Gizeh. În ciuda costisitoarei şi inovatoarei tehnologii care era disponibilă, piramida nu putea fi penetrată.
Oamenii de ştiinţă de la Montauk au hotărât că cea mai bună abordare ar fi să realizeze o proiecţie direct în centrul piramidei principale, în subsolul marţian. Tehnologia de la Montauk le oferea suficiente resurse să poată folosi o dis-continuitate spaţială pentru a pătrunde în piramidă. Despre cavernele subterane ale acesteia se credea că fuseseră con¬struite şi administrate de o foarte veche civilizaţie.
Portalul temporal elimina riscurile operaţiunii, căci noi puteam privi prin el. Pusesem la punct o instalaţie cu monitoare TV, astfel că orice vizualiza Duncan, putea fi urmărit pe monitoare. Aceste aparate furnizau imagini din prezent de pe planeta Marte. Pentru a descoperi zona sub¬terană a piramidei, am continuat să mişcăm celălalt capăt deschis al vortexului până a apărut un coridor. În această fază, i s-a spus lui Duncan să solidifice portalul. Echipa de cercetare avea acum posibilitatea de a merge de la Montauk pe Marte, ajungând în subteranul planetei. Cam din acea perioadă, nu mai era nevoie ca Duncan să rămână continuu pe scaun. Învăţasem că funcţiile mentale care erau generate de Duncan puteau fi stocate de computer şi apoi activate în mod continuu. Computerul putea controla astfel transmiţătorul pentru o scurtă perioadă de timp şi avea suficientă memorie să modifice fluxul temporal pen¬tru aproximativ patru ore. În acest caz, trebuia ca formele-gând să fie reconstruite din memoria calculatorului.
În mod cert, însă, sistemul avea nevoie iniţial de o fiinţă umană vie. Aceasta trebuia să creeze portalurile tem¬porale şi să le menţină deschise prin intermediul concen¬trării mentale. O dată ce poarta temporală fusese deschisă, noi puteam înregistra pe casetă ceea ce fiinţa umană ge¬nera din punct de vedere mental. Ulterior, înregistrarea putea fi folosită pentru crearea unei noi deschideri tempo¬rale.
Sistemul era în mod continuu perfecţionat. Dacă Duncan stabilea o conexiune temporală, ea era înregistrată pe bandă. Pentru că uneori îi era dificil să stabilească o anumită conexiune, înregistrarea uşura şi, practic, automa¬tiza procesul. În acest mod s-a acumulat o întreagă bi¬bliotecă de date, astfel că ei nu mai erau nevoiţi să se bazeze totdeauna pe Duncan. Acest progres a făcut cu putinţă ca Duncan să fie şi el trimis în vortexuri temporale. Aceasta se producea prin 1982 şi 1983. Duncan a fost apoi selecţionat pentru echipa care a plecat pe Marte.
Folosind portalurile temporale, planeta Marte a fost „colindată” în căutare de potenţiali locuitori în viaţă. Cercetătorii au fost nevoiţi să meargă cu 125.000 ani în urmă pentru a putea găsi vreunul. Nu ştiu ce au descoperit sau ce au făcut cu informaţiile. Duncan a încercat să acce¬seze aceste informaţii în structura sa, dar ele sunt adânc îngropate şi dificil de accesat.
Opinia mea este că piramida de pe planeta Marte servea drept antenă cosmică de o construcţie cu totul spe¬cială. Probabil în interiorul piramidei există depozitată o înaltă tehnologie. Conform amintirilor lui Duncan, el a călătorit în interiorul piramidei, a văzut acolo acele dispo¬zitive care erau operaţionale şi a numit instalaţia respectivă „Sistemul de Apărare a Sistemului Solar”. Conform relatării sale, cercetătorii doreau să blocheze accesul la această tehnologie. Acest sistem de apărare a fost închis retroactiv în 1943, moment care este cunoscut printre mulţi pasionaţi ai fenomenului OZN ca fiind începutul ufo-maniei.
Nu mai am multe de spus despre Marte în această etapă, cu excepţia faptului că filmul „Total Recall” se bazează în mod straniu pe unele evenimente ce au avut loc în cadrul „Proiectului Montauk”. De pildă, modul în care au folosit scaunul în acest film este şocant de asemănător cu ceea ce se petrecea în interiorul bazei Montauk. Cercetările temporale au continuat şi s-au realizat nenumărate misiuni până pe 12 august 1983. Acesta a fost momentul când bucla temporală prezentă se închidea către 1943 şi 1963.


Sursa: Autor: Preston B. Nichols , Autor: Peter Moon
Editura: Daksha