www.eBizar.tk

Indiferent cat de reticenti am fi, e imposibil sa nu tinem seama de cosmogonia vechilor popoare mezoamericane. Asta pentru ca, pe langa exceptionalele dovezi de acuratete si precizie furnizate de calendarul maya si de constructiile lasate mostenire de civilizatiile disparute, unele descoperiri ale ultimilor ani ne pun pe ganduri.

In primul rand, oamenii de stiinta au confirmat ceea ce mayasii stiau de mult: anume ca la data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla in "aliniamentul galactic", adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care imparte in doua calea Lactee, divizand-o in 2 hemisfere sau lobi).


Aliniamentul apare ca rezultat al precesiei echinoctiilor. Precesia este cauzata de faptul ca pamantul "se clatina" foarte incet pe axa sa, schimband astfel pozitia echinoctiilor si solstitiilor cu cate un grad la fiecare 71,5 ani. Intrucat soarele la solstitiu are o largime de doar o jumatate de grad, rezulta ca soarelui la solstitiul de iarna ii sunt necesari 36 de ani pentru a trece prin Ecuatorul Galactic. Alinierea exacta intre centrul soarelui, asa cum este vazut de pe pamant, si Ecuatorul Galactic, a avut loc in 1998 (dupa Jean Meeus in Mathematical Astronomy Morsels, 1997); la un calcul simplu, adunand 1998 cu +/- 18 (jumatatea lui 36), rezulta ca soarele este aliniat cu Ecuatorul Galactic la fiecare solstitiu de iarna intre 1980 si 2016.
Daca asemenea aliniamente au mai aparut in anii 3000 I. C. si 1500 I. C., deosebirea este ca, de aceasta data, la 21 decembrie 2012, centrul soarelui nu doar ca se va afla pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic, dar el se va suprapune chiar peste Centrul galaxiei (vezi imaginea).

In plus, cu ocazia aceleiasi alinieri, Taietura Neagra (regiune de praf interstelar de la nordul Centrului Galactic pana dincolo de constelatia Acvilei, marcata in imagine ca "Dark Rift") pe care mayasii o cunosteau si o numeau Drumul Negru (Xibalba be), se intinde exact peste Ecuatorul Galactic, in locul in care soarele se va afla in 2012. Aceasta zona este vizibila cu ochiul liber la munte sau acolo unde aerul este curat, ca o panza alba pe cerul noptii.

Astronomii moderni, cu instrumente avansate, au descoperit in centrul Caii Lactee o imensa "gaura neagra" care emite radiatie gamma de inalta energie si care, periodic, inghite stele si respectiv naste altele. Publicatia The Journal of Astronomy and Astrophysics ofera mai multe amanunte. Folosind date primite de cele la patru telescoape ale complexului High Energy Stereoscopic System (H.E.S.S.) localizate in Namibia (Africa), savantii au concluzionat: "centrul galaxiei gazduieste un numar de potentiale surse de raze gamma, inclusiv o masiva gaura neagra cu masa de circa 10.000 de ori mai mare decat a soarelui, ramasite ale exploziilor unor supernove si posibil o acumulare de particule de «materie neagra»".

Daca descoperirea in sine nu este una exceptionala – se pare ca multe galaxii au asemenea gauri negre in centru – alte dovezi sunt de natura sa furnizeze noi elemente pentru descifrarea misterului. Sau dimpotriva, pentru adancirea lui…
In martie 2005, astronomul dr. Scott Hyman de la Sweet Briar College (SUA) a facut un anunt tulburator in prestigioasa revista stiintifica Nature. Analizand semnalele radio de joasa frecventa provenite din centrul Caii Lactee, captate cu telescoapele de la Socorro (New Mexico), dr. Hyman si colegii au detectat un semnal clar, pe care l-au calificat drept "emisie coerenta". Acesta se compunea din 5 emisii radio de energie egala, care durau cate 10 minute fiecare si se repetau la intervale de 77 de minute, pe o perioada de 7 ore, intre 30 septembrie si 1 octombrie 2002. Descoperirea i-a facut pe Scott Hyman si intreaga comunitate astronomica "sa se scarpinde in cap", dupa expresia autorului articolului.
Ar putea fi ciudatele "murmure", detectate de dr. Hyman in centrul galaxiei noastre, o cauza a schimbarilor climatice abrupte pe care le resimtim azi? Deocamdata nu s-a putut stabili asa ceva. Insa catastrofele naturale se inmultesc cu viteza exponentiala, modificarile climei sunt evidente pentru oricine. Savantii au detectat comportamente extreme si stranii in soare, avand efecte asupra atmosferei pamantului si efecte masurabile asupra altor planete ale sistemului nostru solar.