Paranormalul de pretutindeni

Calugarita

În 1997 eram la pat, bolnava de pneumonie. Doctorii le spusesera parintilor mei ca voi muri si nu puteau face nimic sa ma salveze. Toate acestea le spusesera parintilor mei, însa mie nu. Nu stiam de ce toti sint atit de tristi. Locuiam împreuna cu parintii mei într-o casa foarte veche. Acolo locuise o calugarita care era foarte credincioasa si a si murit în acea casa. De fiecare data cind mergeam la biserica, preotul, care o cunoscuse pe calugarita, ne spunea mereu ca acea casa este binecuvintata. Cind m-am întors de la spital, eram pe moarte si eu nici macar nu stiam lucrul acesta. Stateam întinsa în pat cind mi s-a încetosat privirea si mi-am pierdut cunostinta. Cind m-am trezit nu stiam cit timp fusesem inconstienta. M-am trezit cu senzatia ca cineva ma tinea de mina. Tot ce am auzit a fost Dumnezeu este aici. Dupa aceea am început sa tip pentru ca credeam ca murisem si ajunsesem în Rai si mi-era groaza de moarte. Parintii mei au intrat în fuga si eram atit de fericita… I-am întrebat daca fusesera în camera mea si mi-au spus: Nu, noi am stat de vorba cu vecinul afara. Dupa ce mi-au spus acest lucru nu am mai fost atit de speriata. M-a cuprins o senzatie de caldura si blindete si am adormit. Nu stiu exact ce mi s-a întimplat, dar stiu ca îngerul meu pazitor fusese acolo, cu mine, cind eram pe moarte. Înainte de întimplarea aceasta mereu îmi imaginam ca îngerul meu pazitor e cineva din familia mea. Dar este cineva pe care nici macar nu l-am cunoscut. Sint foarte recunoscatoare ca ea a fost cu mine acolo, în noaptea aceea.

Bella - îngerul meu pazitor

Am 13 ani si locuiesc în Surrey, Anglia. Cu citeva zile înainte de a împlini 11 ani m-am trezit si am vazut în dormitorul meu un înger frumos colorat, ca o ceata, stind la capatul patului si privindu-ma blind si iubitor. A fost acolo cam 5 secunde, dar a fost destul ca sa-mi dau seama ca statea acolo. Dupa ce am vazut-o mi-a fost putin frica si nu prea stiam ce sa cred. Mai tirziu am coborit si i-am povestit mamei întimplarea, ea a zimbit, m-a crezut si m-a întrebat despre înger. Apoi m-a întrebat cum l-as numi pe îngerul meu pazitor si numele Bella mi-a venit imediat în minte. Cind i-am spus mamei a ramas socata pentru ca pe strabunica mea o chemase Bella. Fusese jumatate indianca, din tribul Micmac. Asa ca acum stiu ca am un înger pazitor pe nume Bella care este strabunica mea. N-am mai vazut-o de atunci, dar acum stiu ca este undeva acolo.

Îngerul meu pazitor

Urmatoarele s-au întimplat cind tocmai ma mutasem în Kentucky. Tocmai împlinisem 5 ani si o invitasem pe prietena mea Katelin la mine acasa. Am mers la subsol sa sarim pe patul în plus pe care-l pusesem acolo. La capatul patului era o masa de sticla. Noi saream în pat cind, deodata, am sarit din el exact pe masa de sticla. Am început sa pling pentru ca sparsesem masa, fara sa ma gindesc insa ca pot fi ranita. Mama mea vorbea la telefon cu prietena ei si nu m-a auzit tipind. Prietena ei de la celalalt capat al firului a auzit un strigat slab. Mama a fugit jos pe scari si ne-a gasit pe mine si prietena mea stind la aproximativ un metru de masa de sticla. Pasisem fara sa ma gindesc. Mama a crezut ca sint grav ranita si mi-a verificat fiecare parte din corp sa vada daca sint semne de taieturi sau de hemoragie interna. Nu a gasit nici o zgirietura. Mama crede ca a fost bunica mea care murise acum 5 ani din cauza unei hemoragii interne. Mama crede ca ea m-a protejat de cioburile de sticla care sarisera prin camera.

Îngerul care m-a ajutat

Dormeam cind, în somn, mi-a aparut un înger care mi-a zis: Trezeste-te, se întimpla ceva rau. Asa ca m-am trezit. Bunicul meu locuia la noi fiindca era bolnav si cind am coborit sa vad ce se întimpla am vazut ca bunicul era pe moarte. Asa ca m-am dus sus sa-i spun mamei, iar peste o ora bunicul a murit. Atunci aveam 8 ani, acum am 11. Si mi-e tare dor de el.

Un alt inger pazitor

Ei bine, întimplarea aceasta a avut loc recent, asa ca am crezut ca veti fi interesati. Acum vreo doua saptamini, pe la 10 noaptea, am auzit un grup de baieti afara. Puteam sa-i aud cum rideau, dar nu le-am dat prea mare importanta pina cind nu i-am auzit apropiindu-se de casa. Un tip tinar cam de 16 ani a venit la usa principala, asa ca, în loc sa deschid usa, vorbeam cu el din dormitor si l-am întrebat ce voia. M-a întrebat daca fiul meu cel mare este acasa si i-am spus ca nu, nu mai locuieste acasa. Apoi tinarul a raspuns: Pai masina lui este afara, apoi eu i-am raspuns: Nu, acum este masina mea. Am început sa am banuieli pentru ca-i cunosc aproape pe toti prietenii fiului meu, iar acest baiat era cu citiva ani mai tinar decit el. Asa ca i-am spus tinarului: Cred ca ar fi mai bine sa plecati! Avind suspiciuni, în legatura cu incidentul m-am hotarit sa-l sun pe fiul meu si sa-i spun de tinarul acesta si de prietenii lui pentru ca eram surprinsa ca acest baiat nu stia unde locuia fiul meu. Dupa ce l-am sunat, m-am hotarit sa mut masina de pe peluza din fata pe alee unde o puteam vedea. Grupul de tineri plecase de linga casa si se ascunsesera în tufisuri. Dupa ce am mutat masina am stins luminile si m-am întors la mine în camera. Imediat am auzit minerul portierei de la masina facind zgomot. Asta e prea de tot!, am zis cu voce tare si am iesit pe veranda sa aprind lumina de exterior, apoi m-am dus la bucatarie sa-l sun înca o data pe fiul meu sa-i spun ca e posibil ca baietii sa încerce sa fure masina. Este o masina cu motor v6, dar arata ca o v8. În timp ce-l asteptam pe fiul meu sa soseasca cu prietenii lui adevarati, m-am întors în camera sa astept. Dupa citeva minute intra în camera fiica mea si ma întreaba ce cautam în garaj. I-am spus ca nu am fost în garaj. La care ea a devenit agitata si mi-a zis: Cum sa nu fii? Te-am vazut intrind în garaj. Oricit am încercat sa o conving ca nu fusesem în garaj, ci numai în sufragerie si apoi la usa principala, nu m-a crezut fiindca era ferm convinsa ca m-a vazut mergind în directia opusa sa ajung la masina. Tot ce pot spune e ca trebuie sa fi fost îngerul meu protector, care a luat înfatisarea mea ca sa nu o sperie, în timp ce apara masina. Fiul meu si prietenii lui au ajuns în curind si au patrulat pe strazi pina au gasit grupul de rauvoitori care erau pe punctul de a fura alte masini din cartier. Atunci au învatat o lectie: si anume ca nu ar trebui sa fure masinile oamenilor.

Îngerul

Aveam 4 ani cind mama mea si eu mergeam în calatorie într-un otras mic din estul Texasului. În mijlocul pustietatii, camionul s-a stricat. Mama, care se pricepea la depistarea problemei si la reparat, a iesit din camion sa vada ce e în neregula si sa-l repare. A încercat orice si nu mai stia ce sa faca. Am întrebat-o: Mami, vrei sa ma rog?, si ea mi-a spus: Da, puiule, ar fi bine. Asa ca m-am rugat si în momentul în care am spus Amin a aparut un om mic care venea parca de nicaieri si a batut în camion, la fel cum facuse si mama, si a pornit! Nu stiu daca ea i-a multumit, dar eu le multumesc îngerilor în fiecare zi.

1 Response to "Paranormalul de pretutindeni"

  1. cris. says:

    Acum nu stiu cat sunt de adevarate. Dar...Sunt tari :D.

Post a Comment

Powered by eBizar