www.eBizar.tk

Bjorn-Olav Kvidal este un cunoscut ufolog suedez. Într-un articol recent, el îsi istoriseste propriile întâlniri cu OZN.
In septembrie 1959 sau 1960, pe când avea doar 4 sau 5 ani, a trecut printr-o experienta stranie. Se afla în casa parinteasca de lânga Trondheim, Norvegia. Putea fi între orele doua si patru, într-o dupa amiaza însorita, când a plecat spre bacania aflata la vreo 400 de metri, pentru a-si cumpara niste dulciuri. Îsi amintea perfect: pentru a scurta drumul, s-a strecurat pe sub gardul vecinului, a trecut pe lânga o casa de papusi, a lovit cu piciorul unul sau doua conuri de brad, a trecut pe lânga scarile de caramida ale casei vecinilor, s-a apropiat de poarta pentru masini... iar în clipa urmatoare s-a vazut cu 30 sau 40 de metri mai sus, pe strada. Soarele apusese si începea sa se întunece. Primul sau gând a fost cum de se putea întâmpla asa ceva. Poate atunci, poate mai târziu, si-a zis ca a fost o... eclipsa de soare. Ulterior a verificat ca nu a fost nici o eclipsa în Norvegia în perioada aceea. În Trondheim în septembrie soarele apune în jurul orei 20.30, ceea ce înseamna ca disparuse timp de câteva ore, fara sa stie ce s-a întâmplat în acest rastimp.
S-a întors ca un automat si peste 3-4 minute era în casa. N-a spus nimic de aventura sa, si, în mod neobisnuit, nici parintii nu l-au întrebat unde a fost.

Alte întâlniri
Kvidal a avut ulterior si întâlniri cu OZN pe care si le amintea cu precizie. În ziua de 2 septembrie 1996, la 30 de minute dupa miezul noptii, în apartamentul sau de lânga Stockholm, el urmarea pe un canal de televiziune filmul „Odiseea 2001”. Simtind nevoia sa respire putin aer curat, a deschis geamul. Dupa nici 30 de secunde, a vazut un obiect întunecat trecând de la est spre vest, la o distanta de circa 300-400 de metri si la 150-250 de metri deasupra solului. Cerul era închis, dar ceata era luminata de felinarele de pe sosea, astfel încât obiectul era clar vizibil. Avea viteza, astfel încât observatia nu a durat mai mult de 3-5 secunde.
Peste patru ani, la 6 septembrie 2000, la ora 1.30 noaptea, mergând în bucatarie sa bea un pahar de apa, a deschis geamul. Cerul era întunecat dar fara nori. Dupa ce 20-30 de secunde a privit stelele, a zarit ceva miscându-se, la circa 30-40 de metri deasupra solului si la o distanta de vreo 300-400 de metri. În prima clipa a crezut ca sunt niste pasari, apoi a distins un obiect triunghiular, întunecat, cu laturile de 8-10 metri, care venea spre el, cu o viteza de circa 40-50 de kilometri pe ora, trecând chiar peste blocul în care locuia, cu un zgomot straniu. Obiectul avea o lumina pe fiecare dintre colturi. Observatia nu a durat mai mult de 20 de secunde. Kvidal spune ca nu a simtit nici un fel de teama, ci doar o surescitare puternica, urmata de o „satisfactie emotionala” si un sentiment de sfârseala. Timp de o ora, a ramas sezând relaxat si încercând sa-si adune gândurile.
O realitate „semi-virtuala”?
Astfel de întâmplari, care seamana mult cu relatari cunoscute ale altor persoane, ridica problema – spune Kvidal – daca nu cumva traim cu totii într-o „realitate semi-virtuala” sau daca nu cumva în drumul nostru, al tuturor, se afla o dimensiune necunoscuta a realitatii. Canalul de media Bloomberg cita recent o declaratie a sa, conform careia OZN-urile nu se angajeaza într-un contact nemijlocit cu omenirea, ci actioneaza mai degraba ca niste supraveghetori ai Pamântului. La sfârsitul anului 2000, Kvidal scria, într-un articol: „Hollywood-ul, ca si unii învatati, spune ca OZN-urile sunt vizitatori din spatiul extraterestru. Problema s-ar putea pune si invers. Noi suntem vizitatorii! Pentru o perioada de timp scurta si intensa, ne manifestam pe aceasta planeta, focalizati pe obiectele din jurul nostru. Dar nu avem idee ce cautam de fapt aici. Eu cred ca viata, materia si tot ce vedem în jurul nostru în acest Univers sunt diferite de ceea ce cred azi savantii. Poate noi, toti, suntem parte din ceva mai mare si nu ne dam seama. Mintea si sufletul nostru ar putea avea o sursa comuna, care a existat înainte de Big Bang”.