O pana alba ca amintire si amuleta de la un inger

Un prieten din ceruri l-a ajutat sa lupte pentru viata

Rafael Garcia nu este singurul om care si-a revenit la viata dupa ce se pronuntase moartea lui clinica. Povestea sa nici nu incepe, nici nu se termina pe masa de operatii. Este vorba despre o viziune, despre un dar din lumea cerurilor sau, daca vreti, despre o curioasa convergenta a tot ceea ce exista. Ceea ce Rafael Garcia a trait nu poate fi descris in cuvinte simple. Poate fi resimtit insa numai de persoanele extrem de sensibile si cu credinta in Dumnezeu. Numai astfel de oameni pot intelege de unde a avut Garcia puterea de a reveni la viata.

O sala de sport in Las Vegas

Rafael Garcia in virsta de 73 de ani e un om linistit din Las Vegas. Toata viata si-a dedicat-o sportului, mai precis boxului. Cu ceva timp in urma si-a deschis o sala de box, Top Rank. Cit a fost in putere a luptat de dragul provocarii. Banii pusi la bataie nu l-au atras niciodata mai mult decit pasiunea pentru box. Nici macar acum, la pensie, nu poate sta locului. Poate fi vazut adesea in primele rinduri ale publicului sau ca antrenor secund al tinerelor sperante.

Un maestru artizan

Noua generatie il considera maestru artizan. De la modul in care le bandajeaza miinile si pina la sfaturile pe care le da proaspetilor pugilisti, Garcia se dedica total. Chiar el afirma Imi place sa-i ajut pe tinerii care vor sa invete.

Nascut in Mexic, Rafael Garcia prin munca si daruire a devenit la 16 ani pugilist profesionist. La 17 ani, in urma unui accident, a fost nevoit sa renunte la lumea boxului. Cea mai fericita era mama sa, care nu dorea ca fiul ei sa urce vreodata in ring.

Garcia nu a renuntat cu totul. A hotarit sa devina antrenor si s-a mutat cu familia la Las Vegas in primavara lui 1969. Mai intii a lucrat ca ospatar, incercind pe cit posibil sa-si faca timp liber simbata pentru a merge la Silver Slipper, ca sa gaseasca ceva talente dornice de ajutorul lui. Asa a inceput sa antreneze pugilisti hispanici pentru Golden Gloves. Alaturi de Victor Polo, Garcia a mers la Tampa. Se pregateau pentru un meci de zile mari, contra campionului Derric Gainer.

La Tampa, o batrina cauta un inger luptator

In dimineata zilei de miercuri, 24 februarie 2001, Victor si Rafael se antrenau pe plaja. Garcia isi aminteste cum a vazut o batrinica. Sa tot fi avut 80 de ani. M-a intrebat ce fac. I-am raspuns ca am iesit cu luptatorul meu ca sa ne antrenam. Batrinica avea o plasa in mina. Credeam ca venise sa culeaga scoici. Dar ea mi-a spus ca era in cautarea unui inger luptator. Zimbetul ei m-a intrigat. Eram foarte surprins. Mi-a trecut prin cap ca femeia nu era in toate mintile.

La un moment dat a intins mina spre pescarusi, spunindu-mi ca sint ingerasi. Apoi mi-a dat o pana. Mi-a spus ca odata imi va fi de folos. Am intrebat-o la ce se refera. Parea atit de stranie. ... Am auzit zgomote si m-am intors spre Victor sa vad ce se intimpla. In clipa urmatoare batrinica disparuse. I-am povestit lui Polo cele intimplate. A ris de mine, crezindu-ma nebun...

Accesul de furie i-a provocat infarctul

Fara sa stie de ce, poate din superstitie, Garcia a purtat tot timpul cu el pana. La meciul de duminica luptatorul nu a fost intr-o forma prea buna, pierzind in a douasprezecea runda. Eram atit de furios, incit simteam ca imi plesneste capul, spune Garcia. Falcile mi se inclestasera. Am cazut jos de durere. Nu mai stiam ce se intimpla cu mine. Mi-amintesc doar ca au venit paramedicii si ca pina la spital ma tot tineau de vorba ca sa nu adorm. Cu greu imi puteam tine ochii deschisi, dar imi amintesc tot ce s-a intimplat. La spital, doctorii au decis ca pacientul trebuie operat pe cord. Garcia isi aduce aminte cum, in timpul operatiei, i-au luat inima din piept. Dupa citeva minute chirurgul sef a declarat oficial moartea pacientului.

In coma, spiritul se detaseaza de corp

Ma priveam si ma vedeam cum sint operat. Parca iesisem din mine. Dar in loc sa se vada pe sine intrind intr-un tunel, asa cum povesteau de obicei cei care traiau experiente in timpul mortii clinice, Rafael Garcia a avut o cu totul alta viziune. Vedeam munti negri, spune el, care straluceau ciudat, de parca erau din plastic. Zburam si bratele mi se transformasera in aripi.

Toata lumea l-a crezut mort

Garcia si-a revenit din coma. Chirurgul deja completase certificatul de deces. Cind am sunat la compania de asigurari, relateaza Rafael, pentru a-mi verifica situatia, functionarul mi-a spus sigur pe el Domnule, Rafael Garcia e mort.

Am crezut ca innebunesc. M-am rastit la bietul om, spunindu-i ca traiesc bine mersi. Mi-a trebuit mai bine de o ora sa-l conving ca nu sint decedat.

Casa cu multi ingeri

Dupa externare, Garcia a fost dat in grija unui prieten, Benito. Inca in convalescenta, pacientul a fost dus la locuinta sotilor Benito, din Tampa. Primul lucru care mi-a atras atentia atunci cind am intrat in casa prietenului meu era o perna. Pe perna era scris Cred in ingeri. Camera avea numeroase tablouri cu ingeri. Zeci de ingeri. Mi-am amintit de batrinica de pe plaja. Am incercat sa pun cap la cap tot ceea ce se intimplase in ultimele zile. Mai aveam pana. L-am rugat pe Benito sa cheme un preot. M-am confesat pentru prima oara in viata mea. L-am intrebat pe prelat de ce mi s-a intimplat mie asa ceva. De ce tocmai mie?! Parintele mi-a raspuns: Poate ca ai altceva de facut in acesta lume. Poate ca ai o alta misiune…

O intimplare greu de uitat

Azi, Rafael Garcia se simte foarte bine. Nu are nici un fel de probleme de sanatate. Cind este intrebat, povesteste in cele mai mici amanunte experienta traita. Desi e greu de crezut, Garcia declara Exact asa s-a intimplat. Cum as putea minti! Este o poveste adevarata, povestea mea pe care am trait-o eu!

Rafael a pus intr-un mic recipient pana alba primita in dar cu multi ani in urma. E singura dovada materiala a calatoriei sale. E amuleta care il va proteja totdeauna.

0 Response to "O pana alba ca amintire si amuleta de la un inger"

Post a Comment

Powered by eBizar